200 RETETE CERCATE DE BUCATARIE ROMANEASCA SI ALTE TREBI GOSPODARESTI - M. KOGALNICEANU, C. NEGRUZZI

ISBN/COD:978-973-37-2039-3
Tip lectură: Carte de bucate/Rețete culinare
Editura: JUNIMEA
An apariție: 2017
Limba: romana
Nr. Pagini: 245
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:15.0 x21.0 x2.0

Distribuie

45,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (45,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Înainte să existe cărți de bucate românești, au existat doar foi volante despre pâine tătărască și ghindă - până când doi scriitori s-au apucat să rezolve problema.

Suntem în 1841 și bucătăria românească nu are încă un glas scris al ei. Mihail Kogălniceanu și Constantin Negruzzi, nume pe care le știm din cu totul alte rafturi ale literaturii, își asumă o sarcină neobișnuită pentru vremea lor: adună și așază pe hârtie rețetele „cercate" ale gospodăriilor, alături de alte îndeletniciri casnice. Succesul a fost imediat - două ediții de câte o mie de exemplare s-au epuizat în mai puțin de un an, semn că nevoia exista și că nimeni altcineva nu o acoperise încă.

A urmat apoi o tăcere de aproape un veac și jumătate. Abia în 1973 cartea reapare, la editura Dacia din Cluj-Napoca, cu ilustrații de Florin Creangă și o prefață semnată de Mircea Zaciu, care așază volumul în istoria literaturii noastre gastronomice. O ediție intermediară apare la Iași, în 2005, la editura Timpul.

Volumul de față este reeditarea Editurii Junimea din 2017, 245 de pagini în format paperback, însoțită de un comentariu critic al lui Liviu Papuc, care redă exact contextul rar în care s-a născut această carte - un teren literar „aflat sub semnul secetei", cum îl numește el.

Reper de lectură

Potrivită pentru cei care colecționează cărți de bucate vechi sau vor să descopere cum gătea și gospodărea o familie românească acum aproape două secole. E și un dar neobișnuit pentru cineva pasionat deopotrivă de literatură și de bucătărie.

Ciudată, uneori, soarta cărților! După două ediții succesive, editorii se lăudau, cu îndreptățită mândrie: „Două ediții câte de o mie exemplare Reţetele cercate sau petrecut în mai puțin de un an. Lipsa acestei cărți atât de neapărată pentru fieştecine simţindu-să, iată se publică a 3 ediție, în care s-au îndreptat toate greşalele câte scăpaseră la cele dintâi două ediţii”. Și urmează un hiat de aproape 130 de ani, până în 1973, când opul este reeditat de Titus Moraru, cu „zugrăveli"
de Florin Creangă, la editura „Dacia” din Cluj-Napoca, unde găsim în prefață și un impecabil eseu asupra literaturii gastronomice la noi, aparținând regretatului Mircea Zaciu.
O prefigurare a acestei ediții va apărea la laşi, editura „Timpul", în anul 2005.
Cartea de la 1841 a lui Mihail Kogălniceanu şi Constantin Negruzzi apare pe un teren românesc aflat sub semnul secetei. Nici pomeneală de cărți de bucate autohtone, singurele publicații la temă fiind până atunci două foi volante, desigur cunoscute de autori: Descrierea plantei Pită tătărească, în 1815, şi îndreptare despre folosința ghindei, în 1816.
Liviu PAPUC