YVAIN - CAVALERUL CU LEUL - CHRETIEN DE TROYES

ARTHUR, BUNUL REGE AL BRETANIEI, A CĂRUI GLORIE NE INdeamnă să fim bravi și înnobilați de cortezie, îşi adună o strălucită curte de costisitoarea sărbătoare* a Rusaliilor, ca să petreacă-n cînt și veselie.
Aceasta se întîmpla la Carduel, în Țara Galilor**.
Indată după ospăț, cavalerii se reuniră acolo unde fuseseră chemați, în jurul domniţelor și nobilelor doamne. Unii povesteau ultimele noutăți, alții vorbeau de Amor, de neliniștile și durerile, dar și de onoarea pe care o dobîndiseră adeseori discipolii ordinului său***, căci pe atunci el era bogat și mărinimos. În vremea noastră****, însă, nu puțini dintre credincioșii săi l-au abandonat aproape cu desăvîrşire, din care pricină a și decăzut foarte mult; cei care odinioară preferau iubirea altor lucruri ajunseră iluștri în cortezie și onoare, în vitejie și generozitate. Acum s-a înturnat Amorul în minciună; oameni nepăsători susțin sus și tare că iubesc, neînșiruind însă decît plăsmuiri și minciuni cei care se laudă cu iubirea fără a fi îndrituiți de ea.
Dar pentru a putea vorbi despre ce-a fost odată, să dăm uitării pe mișeii vremurilor noastre. Prețuiește mai mult, cel puțin așa socot eu, un cavaler curtenitor petrecut din viață decît un necioplit de astăzi. De aceea mi-e drag să povestesc istorii demne a fi ascultate despre riga a cărei faimă a fost atît de mare, încît se mai vorbește și astăzi de ea pe-ntreg cuprinsul lumii. Sînt de acord aici cu bretonii*****, precum că numele său va dăinui în veac și că datorită lui au rămas în amintire aleșii cavaleri care au stăruit întru onoare.
In ziua aceea nu mică a fost, însă, uimirea cavalerilor; se aflară chiar dintre aceia care s-au mîniat și au făcut mult caz. Nu se mai pomenise pînă atunci ca la o asemenea sărbătoare regele să se ridice dintre ei, ca să se retragă pentru odihnă. Se întîmplă în acea zi ca regina să-l oprească alături de ea, iar regele întîrzie în preajmă-i pînă ce uită de curte și adorсл 5