PLENITUDINEA LUMII SI ORDINEA EI - DAVID BOHM

DAVID BOHM

David Joseph Bohm (20 decembrie 1917 – 27 octombrie 1992) a fost un fizician american-brazilian, considerat unul dintre cei mai importanți fizicieni teoreticieni ai secolului al XX-lea, care a adus idei neortodoxe în teoria cuantică, neuropsihologie și filosofia minții. Printre numeroasele sale contribuții la fizică se numără interpretarea cauzală și deterministă a teoriei cuantice, cunoscută drept teoria De Broglie–Bohm.
Bohm a susținut că fizica cuantică arată că vechiul model cartezian al realității, potrivit căruia există două feluri de substanță, cea mentală și cea fizică, aflate cumva în interacțiune, era prea limitat. Pentru a-l completa, a dezvoltat o teorie matematică și fizică a ordinii „implicate” și „explicate”. El credea, de asemenea, că la nivel celular creierul funcționează după matematica unor efecte cuantice și a postulat că gândirea este distribuită și nelocalizată, la fel ca entitățile cuantice. Preocuparea principală a lui Bohm a fost înțelegerea naturii realității în general și a conștiinței în special ca întreg coerent, care, potrivit lui Bohm, nu este niciodată static sau încheiat.
Bohm a avertizat asupra pericolelor rațiunii și tehnologiei scăpate de sub control, pledând în schimb pentru nevoia unui dialog autentic și de sprijin reciproc, care, în opinia sa, ar putea reduce și uni diviziunile conflictuale și problematice din lumea socială.
Născut în Statele Unite, Bohm și-a obținut doctoratul sub îndrumarea lui J. Robert Oppenheimer la Universitatea California din Berkeley. Afilierile sale comuniste l-au făcut obiectul unei anchete a guvernului federal în 1949, ceea ce a dus la suspendarea sa de la Universitatea Princeton și l-a determinat să părăsească SUA. Și-a continuat cariera în mai multe țări, devenind mai întâi cetățean brazilian, apoi britanic. A renunțat la marxism după Revoluția din Ungaria din 1956.