PICTORI IESENI - Claudiu Paradais

La data cînd se inaugurau la laşi prima Pinacotecă de stat şi prima Şcoală de bele-arte din ţara noastră 26 octombrie 1860 -, academismul domina întreaga creaţie plastică românească şi deţinea încă importante poziții în celelalte ţări ale Europei, printre acestea relevîndu-se mai cu seamă Germania, către care erau îndrumați pentru specializare - cei mai mulți dintre tinerii pictori moldoveni din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Dar dacă în apusul Europei, academismul era în acea perioadă o modalitate artistică depǎşită, coexistența sa succesivă cu tendințele înnoitoare ale romantismului, ale realismului sec. XIX şi ale impresionismului constituind un flagrant anacronism, la noi el reprezenta pe-atunci epoca de «alfabetizare », de ucenicie a picturii culte.
- - Este drept că prin deceniile 7-8 ale secolului al XIX-lea, o dată cu afirmarea lui Grigorescu, mişcarea plastică românească începuse să se elibereze de canoanele oficiale, dar la laşi mediul în care s-au format şi s-au afirmat unii dintre cei mai iluştri reprezentanți ai picturii noastre - academismul întîrzie nestingherit încă multă vreme, prelungindu-şi existența cu aproximativ douăzeci de ani peste hotarul dintre veacuri.
Această zăbavă în orașul celei mai vechi şcoli de bele-arte româneşti nu este inexplicabilă... Şcoala, încorsetată în tot felul de instrucțiuni, de programe analitice şi de reguli, care trebuiau păzite cu străşnicie şi au fost, realmente, păzite astfel de către primii săi directori: Gheorghe Panaiteanu, Emanoil Bardasare, Mihail Carp și Gheorghe Popovici este prin structura ei mai conservatoare decît mişcarea artistică liberă, dinafară, care se dezvoltă sub imboldul impresiilor directe, netrecute prin furcile caudine ale canoanelor... După cum nu este întîmplătoare nici apariţia unor tendințe profund înnoitoare tocmai în incinta celor mai refractare citadele, pentru că tocmai acolo reacția împotriva ataşamentului față de formulele învechite se produce cu mai multă intensitate.
Münchenul, de pildă, era în culmea gloriei sale academiste, cînd, în primii ani ai secolului nostru, izbucnesc în sînul artei oficiale - manifestîndu-se cu o mare virulență – expresionismul, abstracționismul şi alte tendinţe avangardiste.
Referindu-ne la noi, trebuie să relevăm că Ştefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza, Octav Băncilă ș.a., unii dintre cei mai de seamă exponenți ai artei moderne româneşti care s-au afirmat la laşi, i-au avut profesori pe Stahi, Emanoil Bardasare şi Gheorghe Popovici, toți trei reprezentanți convinși ai academismului.
- - Este interesant de remarcat, însă, că unele experiențe novatoare, opuse academismului, mijesc timid, ce-i drept chiar în creaţia celor mai de seamă oficianți ai acestuia.
Emanoil Bardasare, bunăoară, este unul dintre primii plein-air-işti moldoveni, aducînd în opera sa o prospețime ce-şi are izvorul într-o sensibilitate ascuțită și receptivă la sugestiile picturale ale realității 1. Distingîndu-se printr-o amplă perspectivă panoramică, pei-