ELOGIUL NEBUNIEI - ERASMUS

ERASMUS

Desiderius Erasmus Roterodamus (28 octombrie c. 1466 – 12 iulie 1536), cunoscut în engleză drept Erasmus of Rotterdam sau pur și simplu Erasmus, a fost un umanist, teolog și filosof neerlandez. Prin scrierile și traducerile sale, a fost unul dintre cei mai influenți cărturari ai Renașterii nordice și o figură majoră a culturii occidentale.
Erasmus a fost o figură importantă a studiilor clasice din Renaștere, scriind într-un stil latin spontan, bogat și corect, dar firesc. Ca preot catolic care dezvolta tehnici umaniste de lucru asupra textelor, a pregătit ediții științifice noi, de pionierat, în latină și greacă, ale Noului Testament și ale Părinților Bisericii, cu adnotări și comentarii care au avut o influență imediată și vitală atât asupra Reformei protestante, cât și asupra Reformei catolice. A scris, de asemenea, Despre libertatea voinței, Elogiul nebuniei, Plângerea păcii, Manualul cavalerului creștin, Despre buna-cuviință a copiilor, Copia: Fundamentele stilului abundent și multe alte lucrări academice, populare și pedagogice.
Erasmus a trăit pe fundalul reformelor religioase tot mai ample din Europa și s-a mutat des dintr-un loc în altul. A influențat un cerc larg de prieteni, cărturari și corespondenți, printre care regi și papi. A dezvoltat o teologie biblică umanistă, în care susținea necesitatea, religioasă și civilă, atât a concordiei pașnice, cât și a toleranței pastorale în chestiunile indiferente. A rămas toată viața membru al Bisericii Catolice, rămânând hotărât să o reformeze din interior, dar s-a lovit de o opoziție periculoasă din partea unor teologi universitari. A promovat ceea ce înțelegea ca fiind doctrina tradițională a sinergismului, pe care unii reformatori importanți, precum Martin Luther și Ioan Calvin, au respins-o în favoarea doctrinei monergismului. Abordarea sa influentă, de cale de mijloc, i-a dezamăgit și chiar i-a înfuriat pe partizanii din ambele tabere.