DESPRE MARX SI ENGELS - Vladimir Ilici Lenin

VLADIMIR ILICI LENIN

(rusă Влади́мир Ильи́ч Ле́нин), numele de familie originar: Ulianov (Улья́нов), (n. 22 aprilie 1870, Simbirsk, Imperiul Rus – d. 21 ianuarie 1924, Bolșie Gorki⁠(d), RSFS Rusă, URSS) cunoscut sub numele de Vladimir Lenin, a fost un revoluționar, politician și teoretician politic rus care a fost fondatorul și primul șef de guvern al Rusiei Sovietice din 1917 până la moartea sa în 1924, și al Uniunii Sovietice începând din 1922. În calitate de fondator și lider al bolșevicilor, Lenin a condus Revoluția din Octombrie, care a instituit primul stat socialist din lume. Guvernul său a câștigat Războiul Civil Rus și a creat un sistem politic monopartit sub conducerea Partidului Comunist. Marxist din punct de vedere ideologic, progresul său în cadrul ideologiei este numit leninism.
Născut într-o familie din clasa de mijloc din Simbirsk, Lenin a îmbrățișat politica revoluționară socialistă după execuția fratelui său în 1887. A fost exmatriculat de la Universitatea de Stat din Kazan pentru că a participat la proteste împotriva guvernului țarist, iar în anii următori a studiat dreptul înainte de a se muta la Sankt Petersburg în 1893 și de a deveni un activist marxist de frunte. În 1897, Lenin a fost arestat pentru răzvrătire și exilat în Siberia timp de trei ani, după care s-a mutat în Europa de Vest și a devenit o figură importantă a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia. În timpul schismei partidului din 1903, el a condus facțiunea sa bolșevică împotriva menșevicilor. Lenin s-a întors pentru scurt timp în Rusia în timpul Revoluției eșuate din 1905. Ulterior, în timpul Primului Război Mondial a militat pentru transformarea acestuia într-o revoluție proletară la nivel european; în calitate de marxist, credea că aceasta va provoca prăbușirea capitalismului și ascensiunea socialismului. După ce Revoluția din februarie 1917 l-a înlăturat pe țarul Nicolae al II-lea și a instituit un guvern provizoriu, Lenin s-a întors în Rusia și a jucat un rol principal în Revoluția din octombrie, în care bolșevicii au răsturnat regimul.
Guvernul lui Lenin a abolit proprietatea privată asupra pământului, a naționalizat industria și băncile importante, s-a retras din război prin semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk și a promovat revoluția mondială prin intermediul Cominternului. Inițial, bolșevicii au împărțit puterea cu Revoluționarii Socialiști de Stânga și au permis o Adunare Constituantă pluripartită, dar în timpul Războiului Civil Rus au centralizat puterea în Partidul Comunist și au reprimat opoziția prin Teroarea Roșie, în care zeci de mii de oameni au fost uciși sau închiși. Ca răspuns la devastare, foamete și revolte populare, Lenin a renunțat la politica sa de comunism de război în 1921 și a stabilizat economia prin introducerea Noii politici economice. Armata Roșie a învins mai multe armate antibolșevice și separatiste de dreapta și de stânga în războiul civil, în urma căruia unele dintre națiunile non-rusești care se desprinseseră de imperiu au fost reunite în Uniunea Sovietică în 1922; altele, în special Polonia, au obținut independența. Lenin a suferit trei atacuri cerebrale debilitante în 1922 și 1923 înainte de a muri în 1924, declanșând o luptă pentru putere care s-a încheiat cu ascensiunea la putere a lui Iosif Stalin.
Lenin a fost subiectul postum al unui cult al personalității în cadrul Uniunii Sovietice până la dizolvarea acesteia în 1991. Sub Stalin, el a devenit o figură ideologică a marxism-leninismului și o influență asupra mișcării comuniste internaționale. O figură controversată și extrem de divizată, Lenin este lăudat de susținătorii săi pentru că a instaurat un guvern revoluționar care a făcut pași spre socialism, în timp ce criticii săi îl acuză că a instaurat o dictatură care a supravegheat asasinate în masă și represiune politică. Astăzi, el este considerat una dintre cele mai semnificative și influente figuri ale secolului XX.