Cărți de Pierre Batiffol
PIERRE BATIFFOL
Pierre Batiffol (27 ianuarie 1861, Toulouse, Franța – 13 ianuarie 1929, Paris, Franța) a fost un preot catolic francez și un teolog de seamă, specializat în istoria Bisericii. A manifestat un interes aparte și pentru istoria dogmei.
Din 1878, Batiffol a studiat la seminarul Saint-Sulpice din Paris, a fost hirotonit în 1884 și și-a continuat studiile la Institut catholique din Paris și la École des Hautes Études. A fost elevul istoricului bisericesc Louis Marie Olivier Duchesne.
Între 1887 și 1889 a studiat la Roma, sub îndrumarea lui Giovanni Battista de Rossi, arheologia, cercetarea și literatura creștină antică de factură liturgică. Între 1889 și 1898 și între 1907 și 1929 a predat la École Sainte-Barbe din Paris. Împreună cu prietenul său Marie-Joseph Lagrange OP, a întemeiat în 1892 revista Revue Biblique, favorabilă metodei istorico-critice de exegeză a Vechiului și Noului Testament. În 1899 a întemeiat Bulletin de littérature ecclésiastique.
În 1898 a devenit rectorul Institut catholique din Toulouse. În cercetările sale teologice a folosit metoda criticii istorice. A aplicat o metodă critică riguroasă în studiul dogmei și al istoriei Bisericii, precum și al manuscriselor Sfintei Scripturi. Și-a pierdut catedra de la institut în urma publicării enciclicei Pascendi dominici gregis (8 septembrie 1907) a papei Pius al X-lea. Cauza au fost mai ales cartea sa despre Euharistie (1905), pusă pe Index librorum prohibitorum, și apropierea sa de metoda criticii istorice. A fost considerat ca alunecând spre modernismul catolic.
Batiffol a examinat Codex Beratinus, Beratinus II, Codex Curiensis și alte câteva manuscrise. În 1887 a redescoperit și a descris Codex Vaticanus 2061.
