Carti scrise de autor(i) OSWALD WIRTH

OSWALD WIRTH

Joseph Paul Oswald Wirth (n. 5 august 1860, Brienz, cantonul Berna – d. 9 martie 1943) a fost un ocultist, ilustrator și scriitor elvețian.
Lunga carieră a lui Oswald Wirth ca autor de texte despre francmasonerie și teme esoterice conexe pare să fi început în 1880, cu o lucrare de opt pagini intitulată Catholicisme et Franc-Maçonnerie, inclusă în colecția Bibliothèque nationale de France.
La vârsta de 23 de ani a fost inițiat ca francmason.
În 1887, Wirth practica vindecarea prin hipnoză sau, după cum o numea el, „magnetismul curativ”, când a fost prezentat de un om al Bisericii lui Stanislas de Guaita. Wirth a fost impresionat de cunoștințele lui de Guaita în domeniul vindecării magnetice și, după ce se ocupase superficial de teosofie, i-a fost recunoscător pentru că l-a inițiat în tarot ca sistem magic. Acesta a fost începutul unui rol de un deceniu pentru Wirth, ca secretar, discipol și coleg de studiu al lui de Guaita în domeniul esoterismului și simbolisticii.
Până în 1889, Wirth crease, sub îndrumarea lui de Guaita, un tarot cartomantic alcătuit doar din cele douăzeci și două de Arcane Majore. Cunoscut sub numele „Les 22 Arcanes du Tarot Kabbalistique”, acesta urma îndeaproape modelele Tarotului de Marsilia, dar introducea câteva modificări, încorporând în cărți simboluri oculte existente. Jocul lui Wirth a apărut în cartea Le Tarot des Bohémiens (1889) a lui Gérard Encausse și a fost menționat drept unul dintre cele opt cele mai importante jocuri de tarot moderne. Jocul Wirth/de Guaita este important în istoria tarotului fiind primul dintr-un lung șir de jocuri oculte, cartomantice și inițiatice.

Interesele sale au inclus și francmasoneria și astrologia. A scris în limba franceză numeroase cărți despre francmasonerie, cea mai importantă fiind o serie de trei volume care explică primele trei grade ale francmasoneriei.
Astăzi, Wirth este poate cel mai bine cunoscut ca autor al cărții Le Tarot des imagiers du Moyen Âge (1927), tradusă și publicată în engleză sub titlul The Tarot of the Magicians (2013).
La 28 ianuarie 1884, Wirth a fost inițiat în loja masonică regulară de rit scoțian La Bienfaisance Châlonnaise, afiliată Marelui Orient al Franței. În 1889 a intrat în loja de rit scoțian Travail et les Vrais Amis Fidèles, unde a devenit Mare Maestru. În 1898, această lojă a fost admisă în Marea Lojă a Franței.
La aproximativ un deceniu după inițierea sa în francmasonerie, Wirth a început să publice o serie de cărți care prezentau doctrina, filosofia și ceremoniile ordinului: La franc-maçonnerie rendue intelligible à ses adeptes: sa philosophie, son objet, sa methode, ses moyens (Francmasoneria pe înțelesul adepților săi: filosofia, obiectul, metoda și mijloacele sale). Seria a început în 1894 cu volumul 1, Le Livre de l'Apprenti (Cartea Ucenicului), un manual destinat noilor inițiați. A fost urmat de volume pentru membrii gradului al doilea și al treilea. Toate cele trei volume au fost revizuite și retipărite până în anii 1930.
Wirth a dobândit o reputație internațională ca scriitor masonic. Într-o recenzie la cartea sa din 1909 despre simbolismul hermetic, redactorul publicației The American Freemason s-a grăbit „să aducă un omagiu binemeritat geniului și erudiției” lui Wirth. „În sferele înalte ale cunoașterii simbolice, fratele Wirth nu are aproape niciun egal.”
În jurul anilor 1910-1911, Wirth a devenit unul dintre redactorii unei reviste masonice lunare publicate la Paris, La Lumière maçonnique : revue mensuelle de la maçonnerie universelle (Lumina masonică: revistă lunară a masoneriei universale). În 1912 și-a lansat propria publicație, Le Symbolisme. Inițial având subtitlul Organe du Mouvement universel de régénération initiatique de la franc-maçonnerie (Organ al Mișcării universale de regenerare inițiatică a francmasoneriei), aceasta a primit ulterior subtitlul Organe d'initiation à la philosophie du grand art de la construction universelle (Organ de inițiere în filosofia marii arte a construcției universale). Publicația a supraviețuit fondatorului său și a apărut până în 1971.
Pe lângă activitatea de editare de cărți și periodice, Wirth a ținut și conferințe publice pe tema francmasoneriei. În 1912, a fost criticat pentru „fapta demnă de dispreț” de a „dezvălui secretele unei societăți în care fusese primit în ipoteza că este un gentleman”. În răspuns, Wirth a declarat că, în conferința sa publică, „a spus doar ceea ce este permis să li se spună profanilor”. În schimb, alții au aplaudat „ședințele albe” ale sale, adică întrunirile publice la care erau invitați bărbați și femei pentru a-l asculta pe Wirth expunând principiile francmasoneriei. În mijlocul violenței Primului Război Mondial și al greutăților de după el, prezentările publice ale lui Wirth au fost lăudate ca o „mare ocazie de a ridica sus torța fraternității noastre și de a lăsa razele ei de lumină să mângâie pe toți cei care s-ar afla în cercul nemărginit pe care îl proclamăm.”
Wirth a murit la 9 martie 1943, la vârsta de 82 de ani.