Cărți de Ion Dongorozi
ION DONGOROZI
Ion Dongorozi (4 ianuarie 1894 – 20 mai 1975) a fost un prozator român.
Născut la Tecuci, din părinții Dionisie Dongorozi și soția sa Ecaterina, a urmat Liceul „Vasile Alecsandri” din Galați, apoi a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, precum și la institutul pedagogic din același oraș. A debutat editorial după Primul Război Mondial în revista „Convorbiri literare”. Scrierile sale au mai apărut în „Ramuri”, „Universul literar”, „Scrisul românesc”, „Rampa” și „Adevărul literar și artistic”. Profesor de filosofie și geografie la liceu, la Craiova și București, a condus Teatrul Național din Craiova între 1926 și 1927. În timpul mandatului său, Dongorozi a introdus spectacole duminicale în școli, închisori și cazărmi, a organizat conferințe cu invitați de prestigiu și a susținut spectacole itinerante în toată Oltenia. A fost prefect al județului Caraș în 1931. A scris manuale în colaborare cu Simion Mehedinți.
Proza sa scurtă, în stil sămănătorist pitoresc, a apărut în mai multe volume: Cum s-a despărțit tanti Veronica, Filimon Hâncu (1924), La hotarul dobrogean (1924), Signor Berthelotty (1926), Socoteli greșite (1926), Examen de bacalaureat (1928), Ancheta (1930), Țucu (1931), Reprezentație de adio (1932) și Belfer îndrăgostit (1934). A scris și Castelul preutesei (1943) și Chipuri de copii (1944). A încetat să mai scrie timp de peste un deceniu, revenind apoi cu o nouă orientare ideologică. Aceasta se conforma cerințelor regimului comunist ajuns la putere, așa cum se vede în A deraiat un expres (1957), Vâltori (vol. I, 1958) și Stea de cinema (1971).
