Cărți de I.M. Rascu
I.M. RASCU
I. M. Rașcu (cea mai răspândită formă a numelui Ion Rașcu; 31 martie [s.v. 19 martie] 1890 – 1971) a fost un poet român de versuri simboliste, promotor cultural, comparatist și profesor. Este amintit pentru participarea la mișcarea simbolistă românească: fondator și coredactor, împreună cu Alfred Hefter-Hidalgo, al revistei Versuri și Proză, a devenit înainte de 1914 una dintre figurile de frunte ale simbolismului în orașul său natal, Iași. În anii următori a trăit mai retras, ca erudit și om al școlii, atrăgând deopotrivă laude și critici pentru severitatea și erudiția sa.
Convertit la catolicism și autor de scrieri de pietate, Rașcu a petrecut câțiva ani în Franța. A încercat tardiv să reînvie simbolismul prin revista Îndreptar din anii 1930, în care și-a publicat și proza catolică, precum și fragmente din lucrările sale de istorie literară. A devenit cunoscut, dar și contestat, pentru cronicile sale critice despre poezia lui Mihai Eminescu. Ultimele sale scrieri de literatură de călătorie dau seama de izolarea tot mai mare și de fervoarea sa monahală, precum și de devotamentul față de Sfânta Tereza de Lisieux. În ultimii ani de viață, Rașcu a revenit în viața literară ca autoritate în materie și ca biograf al colegilor săi simboliști.
