Cărți de Camilo Castelo Branco
CAMILO CASTELO BRANCO
Camilo Castelo Branco, primul viconte de Correia Botelho (16 martie 1825 – 1 iunie 1890), a fost un prolific scriitor portughez din secolul al XIX-lea, autor a peste 260 de cărți (în principal romane, piese de teatru și eseuri). Scrisul său este considerat original prin faptul că îmbină spiritul dramatic și sentimental al romantismului cu o combinație foarte personală de sarcasm, amărăciune și umor negru. Este celebru și pentru spiritul său aparte și firea sa anecdotică, precum și pentru viața sa zbuciumată (și în cele din urmă tragică).
Scrisul său, centrat pe local și pitoresc și înrudit în sens general cu tradiția romantică, este adesea pus în contrast cu cel al lui Eça de Queiroz – un dandy cosmopolit și un fervent susținător al realismului, contemporan cu Camilo în ale literaturii, deși mai tânăr cu 20 de ani. Această tensiune dintre Camilo și Eça – numită adesea de critici „gherila literară” – a fost interpretată ca o sinteză a celor două mari tendințe prezente în literatura portugheză a secolului al XIX-lea.
Afirmațiile potrivit cărora ar fi fost inițiat în francmasonerie în 1846 sunt oarecum contradictorii, deoarece există indicii că, cam în aceeași perioadă, în timpul Revoluției din Maria da Fonte, a luptat de partea migueliștilor ca „ajutor la ordinele generalului scoțian Ranald MacDonell”, activ în Ordinul reînnoit al Sfântului Mihail al Aripii tocmai pentru a combate francmasoneria. În mod similar, o mare parte a literaturii sale reflectă idealurile sale legitimiste, precum și poziția sa de conservator și tradiționalist catolic.
