ZANA ZORILOR SI ALTE POVESTIRI - IOAN SLAVICI

Name: ZANA ZORILOR SI ALTE POVESTIRI
SKU: 102777
Price: 6.99 RON
Availability: InStock
Author: IOAN SLAVICI

ISBN/COD:2081982IPORAZI
Tip lectură: Nuvelă/Povestiri
Editura: DACIA
An apariție: 1982
Limba: romana
Nr. Pagini: 266
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:12.0 x20.0 x1.5

Distribuie

6,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (6,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Un basm cult și câteva povestiri care au trecut prin mâinile mai multor generații de elevi, într-o ediție Dacia din 1982 gândită tocmai pentru ei.

Zâna Zorilor rămâne una dintre acele povești românești în care fantasticul popular se împletește cu o morală limpede, spusă fără ocolișuri, așa cum știa Slavici să scrie - cu ochi de om crescut la țară, printre povești auzite, nu doar citite. Volumul de față adună, alături de povestea-titlu, mai multe scrieri ale autorului, orânduite cronologic, după prima lor apariție în periodice sau volume, o alegere editorială asumată explicit în nota asupra ediției, care se abate de la ordinea consacrată din edițiile Cartea Românească 1921-1923.

Textul reproduce ediția de Opere din 1967, îngrijită de un colectiv coordonat de Dumitru Pop, cu prefață de D. Vatamaniuc, dar cu unele intervenții asumate de îngrijitorii ediției de față: anumite forme fonetice specifice lui Slavici (peptept, ferfier, peleapielea și altele) au fost aduse mai aproape de norma actuală, tocmai pentru că ediția se adresează în primul rând elevilor și profesorilor de liceu.

Exemplarul are 266 de pagini, copertă necartonată, tipică pentru colecțiile școlare Dacia din anii '80 - un obiect simplu, gândit să circule din ghiozdan în ghiozdan, nu să stea la vitrină.

Reper de lectură

Se potrivește celor care caută o ediție de bibliotecă personală a lui Slavici, dincolo de manual, dar și celor care redescoperă cu plăcere povestirile citite obligatoriu în școală.

NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI
Volumul de față reproduce textul din Ioan Slavici, Opere, I, București, Editura pentru literatură, 1967 (Scriitori români)
sub îngrijirea unui colectiv (Dumitru Pop, Ion Șeulean, Octavian Schiau note: Dumitru Pop), prefață de D. Vatamaniuc.
Orinduirea poveştilor se face cronologic, după prima apariție în periodice sau în volume. Prin adoptarea acestui criteriu, derogăm de la Opere ori alte ediții, care reproduc textele în succesiunea lor din cele două volume ale poveştilor apărute în 1921-1923 la Editura Cartea Românească", ilustrînd astfel evoluția scrisului marelui prozator şi în această direcție.
Am inclus cele două povești din Addenda, eliminînd însă Porumbul, Legendă indiană ca și povestirile înserate în volum (Mieluşelul, Fifi și Pisu), care nu-și justifică prezența aici.
In transcrierea textului am operat unele modificări la normele îngrijitorilor ediției de Opere, din mai multe motive: pe de o parte, întrucît prezenta ediție se adresează unui public scolar; apoi, din rațiunea că aceste cazuri, menționate mai jos, dovedesc inconsecvența scriitorului fie în variante, fie pe aceeași pagină și, în sfîrșit, pentru că nu credem a reflecta o realitate lingvistică. Iată: - Vocala e după consoane labiale (b, p, m) și labiodentale (f, v) a fost redată prin diftongul ie, precum diftongul ea prin ia după labiale (p, m) şi labiodentale (f): pept-piept, peri-pieri, perde-pierde, perzare-pierzare, peptene-pieptene, pelea-pielea, fer-fier, mercuri-miercuri, împedeca-împiedeca, vermi-viermi, vespi-viespi, dezmerdări-dezmierdări, peatrǎ-piatră, feartă-fiartă etc.

IOAN SLAVICI

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, Imperiul Austriac – d. 17 august 1925, Panciu, Județul Putna, România) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu „un instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.
Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că „dacă la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.”
Dintre promotorii antisemitismului din România, Slavici a fost cea mai reprezentativă figură din Transilvania.