WINSTON CHURCHILL. ANII TINERETII MELE - WINSTON CHURCHILL

WINSTON CHURCHILL

Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30 noiembrie 1874, Blenheim⁠(d), Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 24 ianuarie 1965, Greater London, Anglia, Regatul Unit) a fost un om de stat, ofițer și scriitor britanic, care a ocupat funcția de prim-ministru al Regatului Unit între 1940 și 1945, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și din nou între 1951 și 1955. Timp de aproximativ 62 dintre anii cuprinși între 1900 și 1964, a fost membru al Parlamentului (MP), reprezentând în total cinci circumscripții electorale. Din punct de vedere ideologic, a fost adept al liberalismului economic și al imperialismului, iar în cea mai mare parte a carierei sale a fost membru al Partidului Conservator, pe care l-a condus între 1940 și 1955. Între 1904 și 1924 a fost membru al Partidului Liberal.
De origine engleză și americană, Churchill s-a născut în Oxfordshire, în înstărita familie aristocratică Spencer. S-a înrolat în Armata Britanică în 1895 și a participat la operațiuni militare în India Britanică, în Războiul Mahdist și în Al Doilea Război al Burilor, devenind cunoscut în calitate de corespondent de război și scriind cărți despre campaniile la care participase. Ales parlamentar conservator în 1900, a trecut la liberali în 1904. În guvernul liberal al lui H. H. Asquith, Churchill a fost președinte al Consiliului Comerțului, iar ulterior ministru de interne, susținând reforma penitenciară și protecția socială a muncitorilor. În calitate de Prim Lord al Amiralității înaintea și în timpul Primului Război Mondial, a coordonat dezastruosul atac naval din Dardanele (preludiu al Campaniei Gallipoli) și a fost retrogradat în funcția de Cancelar al Ducatului Lancaster. A demisionat în noiembrie 1915 și s-a alăturat regimentului Royal Scots Fusiliers pe Frontul de Vest timp de șase luni. În 1917, a revenit în guvern sub conducerea lui David Lloyd George și a ocupat succesiv funcțiile de Ministru al Munițiilor, Secretar de stat pentru război, Secretar de stat pentru aviație și Secretar de stat pentru colonii, supraveghind Tratatul anglo-irlandez și politica externă britanică în Orientul Mijlociu. După doi ani în afara Parlamentului, a devenit Cancelar al Eșichierului în guvernul conservator al lui Stanley Baldwin, readucând în 1925 lira sterlină la etalonul-aur, măsură care a afectat negativ economia Regatului Unit.
Rămas în afara guvernului în așa-numiții săi „ani de izolare politică” din anii 1930, Churchill s-a numărat printre principalii susținători ai reînarmării pentru a contracara amenințarea reprezentată de militarismul Germaniei Naziste. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost numit din nou Prim Lord al Amiralității. În mai 1940, a devenit prim-ministru, succedându-i lui Neville Chamberlain. Churchill a format un guvern de uniune națională și a coordonat participarea britanică la efortul de război al Aliaților împotriva Puterilor Axei, care s-a încheiat cu victoria din 1945. După înfrângerea conservatorilor în alegerile generale din 1945, a devenit lider al opoziției. În contextul formării Războiului Rece și al confruntării cu Uniunea Sovietică, a avertizat public asupra unei „cortine de fier” a influenței sovietice în Europa și a promovat unitatea europeană. Între cele două mandate de prim-ministru, a scris mai multe cărți în care și-a relatat experiența din timpul războiului. În 1953, a primit Premiul Nobel pentru literatură. A pierdut alegerile din 1950, dar a revenit la conducerea guvernului în 1951. Al doilea său mandat a fost dominat de politica externă, în special de relațiile anglo-americane și de păstrarea a ceea ce mai rămăsese din Imperiul Britanic, din care India nu mai făcea parte. Pe plan intern, prioritatea guvernului său a fost un amplu și reușit program de construcție de locuințe. Cu sănătatea în declin, Churchill a demisionat în 1955, rămânând membru al Parlamentului până în 1964. La moartea sa, în 1965, i s-au organizat funeralii de stat.
Una dintre cele mai importante personalități ale secolului al XX-lea, Churchill rămâne popular în Regatul Unit. Este considerat în general un lider victorios din timpul războiului, care a jucat un rol esențial în apărarea democrației liberale împotriva răspândirii fascismului. Imperialist convins, a fost uneori criticat pentru afirmațiile sale privind rasa, precum și pentru unele decizii luate în timpul războiului, între care bombardamentele de zonă. Istoricii îl clasează pe Churchill printre cei mai mari prim-miniștri britanici.