VISURI IN VUIETUL VREMII. FLOAREA DIN PRAPASTIE VOL.1-2 POEZII, POVESTIRI - ALEXANDRU PHILIPPIDE

Dacă ar fi să caracterizăm poezia lui Al. Philippide folosindu-ne de categorii ale istoriei culturii, ar trebui să alegem cu grijă cuvintele şi să le acordăm o pondere specială; căci termeni ca,,romantism" sau clasicism", oricît de evocatori ar fi, oricît ar izbuti să sugereze, în racourci, o atmosferă literară, la simpla confruntare cu realitatea vie şi individuală a operei lui Philippide se dovedesc insuficienţi, ambigui, chiar puțin deformatori. Poate fi numit Al. Philippide un poet,,clasic"? Pentru că în opera lui, cu trecerea vremii, se reliefează şi dobîndesc importanță teme legate de cultura antică? Dar cine mai mult decît romanticii au iubit Helada? Pentru o austeritate, tot mai vizibilă, a formei? Dar romantismul nu exclude austeritatea. Sä fie atunci eticheta de „,romantic" mai potrivită ? Neliniştea poeziei lui Philippide nu este însă numai romantică: ea are uneori sonorități pre-romantice", amintind de poezia perioadei Sturm und Drang, alteori pare a se înrudi cu neo-romantismul german.
Nici experiența simbolismului francez nu rămîne neasimilată, nici cea a literaturii-filozofie a lui Nietzsche. Terminologia istoriei literare, dacă, uneori, surprinde trăsături simptomatice pentru o perioadă literară sau alta, aplicată fără dibăcie în studiul unor personalităţi creatoare, poate rămîne sterilă. Justeţea uneia sau alteia din acest soi de atribuţii poate fi verificată numai prin analiza poeziei însăşi a lui Philippide, a evoluției ei, a problemelor estetice şi filozofice pe care le ridică.
Primul volum de versuri, Aur sterp (1922) a reprezentat, fără îndoială, pentru autor, un moment de clarificare. Căci sînt prezente în această culegere de debut teme poetice ce vor fi ulterior depășite, alături de primele mişcări energice ale talentului în dezvoltare. Ce a părăsit Al. Philippide? O poezie a stărilor sufleteşti tulburi şi molcome, o cîntare şoptită, vecină cu tăcerea.