VIATA LUI BEETHOVEN - ROMAIN ROLLAND

In 1918, cînd în boabele de rouă ale cimpiilor însingerate de marele măcel se iviseră primele licăriri ale zorilor unei lumi noi, Romain Rolland scria în articolul „Pentru o internațională a spiritului" următoarele: „Să lărgim umanismul scump părinților noştri, dar al cărui sens a fost limitat la acela al manualelor noastre greco-latine.
In toate timpurile, statele, universitățile şi academiile, puterile conservatoare ale spiritului s-au străduit să facă din el un dig impotriva asalturilor sufletului nou. Digul a fost zdruncinat.
Cadrele unei civilizații privilegiate sint de aci înainte sparte.
Astăzi, trebuie să luăm umanismul in accepția sa deplină, care îmbrăţişează forțele spirituale ale lumii întregi: pan-umanismul“.
In această largă îmbrăţişare este exprimată întreaga gîndire universalistă a lui Romain Rolland. Dincolo de frontierele umanismului clasic, populat de personagiile mitice sau de înțelepții şi eroii antichității, el a scrutat noi orizonturi, căutînd să cuprindă, în timp şi în spațiu, întreaga umanitate. Mărturie ne stă întreaga sa operă, adevărat jurnal de campanie al unui gînditor şi luptător, oglindă vie a unei jumătăți de secol din una dintre cele mai mari şi mai tulburătoare epoci ale istoriei.
In acel climat de sfîrşit de veac, cînd „bătrîna Europă lincezea într-o atmosferă apăsătoare, îmbicsita", în amorțeala unei vieți mărunte şi stătute, fără idealuri şi fără fericire, Romain Rolland a fost unul dintre acei puțini care, cucerind înălțimile adevăratei libertăți spirituale, au ştiut privi depărtările.
- Chiar de la începutul carierei sale scriitoriceşti, Romain Rolland şi-a aruncat privirea semeaţă şi pasionată spre acele piscuri, poate încă prea apropiate ca să ofere perspectiva pe care le-o dă istoria.
Dar mergînd înaintea vremii sale, cătind mereu către noi orizonturi, el a căpătat distanța necesară pentru a îmbrăţişa culmile în toată măreția lor. Şi de-acolo cu privilegiul oferit de marile altitudini a cuprins într-o privire largă lumea întreagă. Şi de-acolo, din zonele aerului pur şi tare al înălțimilor, el a exclamat: "Lumea moare asfixiată de egoismul ei temător şi bicisnic.
Lumea se înăbuşă. Să deschidem ferestrele! Să lăsăm să intre aerul slobod! Suflarea eroilor să ne umple pieptul.“ -