VIATA DE DUPA MOARTE - ARHIMANDRIT SERAFIM ALEXIEV

Scopul vieții omenești pe pământ
Un neam trece şi altul vine (Ecles. 1, 14). Soarele răsare şi apune. Vremea zboară fără încetare. Veacurile vin, trec şi se afundă cu paşi grei în depărtările trecutului. Generații se nasc şi mor, ca să nu se mai întoarcă nicicând pe pământ. Oamenii îşi înalţă case pentru sine, dar le părăsesc îndată, pentru totdeauna, şi alţi oameni se sălăşluiesc în ele. Se zidesc cetăţi care mai apoi se năruie. Se nasc state care dispar. Hărțile istoriei se schimbă necontenit. Ceea ce a fost, iată, de acum nu mai este. Iar ceea ce va veni, numai Dumnezeu poate să ştie cum va arăǎta!
Lumea e asemenea unei arene, în care actorii se schimbă unul după altul în decursul timpului. Oameni noi se arată pe scenă, dar în puțină vreme se afundă şi ei în întunericul de dincolo de culise. Unii joacă roluri importante în viață, alții - mărunte, iar alții - nici un fel de rol. Unii se manifestă pe un tărâm social vast, slava lor strălucind ca un meteorit pe cer, pentru a se stinge îndată. Alții se măsoară doar în cercul strâmt al slujirii lor şi printre puținii lor prieteni. Iar despre o a treia categorie nu se poate spune nimic precis.
Judecăţi cu multe chipuri şi nuanțe! Unii sunt fericiți, alții - nefericiți. Unii râd, alții plâng. Unii sunt sănătoşi, alții sunt bolnavi mai toată vremea. Unii sunt bogaţi, alții - săraci. Unii sunt plini de daruri, alții - oameni de rând, oameni obişnuiţi.
Unii trăiesc, după cum spune lumea, o viață îndelungată, iar alţii, abia născuți, mor îndată. Între viaţa lungă şi cea scurtă, văzută prin prisma veşniciei, care ne cuprinde pe toţi, la urma urmelor, nu e însă mare deosebire. Dacă vine moartea, totul e ca şi cum n-ar fi fost. Ce înseamnă chiar şi cea mai minunată şi îndelungă viaţă în faţa veşniciei de necuprins? Nu este oare aceasta aproape asemănătoare cu cea mai scurtă viață de pe pământ? Nu sunt acestea asemenea clipelor sau scânteielor strălucitoare, care îndată se sting şi nu se mai arată? Anii omului par mulți la număr, când se naşte. Dar dacă se scurg, ei se prefac repede în vise demult apuse.
Să-i întrebăm pe cei mai în vârstă cum au privit la viaţă ca tineri şi cum privesc acum la ea, când neaua anilor s-a aşezat pe capetele lor tot mai încărunţite.