VIATA COTIDIANA IN INDIA ANTICA - JEANNINE AUBOYER

JEANNINE AUBOYER

Jeannine Auboyer (1912–1990) a fost o indianistă și istorică de artă franceză, specializată în artele clasice din Asia de Sud și de Sud-Est. Între 1965 și 1980 a fost conservator-șef al Muzeului Guimet din Paris.
Jeannine Auboyer a fost fiica unui comisar-priseur (licitator). În timpul studiilor liceale a urmat lecții de pictură și sculptură la Académie Julian și la Académie de la Grande Chaumière. Între 1929 și 1934 a studiat la École du Louvre, unde s-a specializat în istoria artei lumii indiene (cu Joseph Hackin, René Grousset, Philippe Stern) și a Extremului Orient. A urmat, de asemenea, cursuri la École pratique des hautes études (EPHE; cu Paul Pelliot, Jean Przyluski, Paul Mus), la Institut d'Art et d'Archéologie, la Institutul de Civilizație Indiană, precum și la Institutul de Etnologie al Universității Sorbona din Paris (cu Marcel Mauss și Paul Rivet).
În 1931, la vârsta de 19 ani, Auboyer a început să lucreze la Muzeul Indochinez din Palatul Trocadéro, sub conducerea lui Philippe Stern. Colecțiile acestuia au fost transferate la Muzeul Guimet până în 1936, unde Auboyer a lucrat apoi sub directoratul lui Joseph Hackin. Între 1942 și 1946 a fost membră a personalului Muzeului Cernuschi. La EPHE și-a susținut în 1946 disertația „Tronul și simbolismul său în India antică”. Revenită la Muzeul Guimet, a avansat de la asistentă la conservator în 1952. În 1965 l-a înlocuit în cele din urmă pe Philippe Stern în funcția de conservator-șef. La sfârșitul anilor 1960 a inițiat o renovare generală a muzeului, încheiată până la sfârșitul mandatului ei. La pensionarea sa, în 1980, a primit titlul de conservator-șef onorific. În paralel, a predat la École du Louvre, unde a deținut între 1965 și 1980 catedra de Artă a lumii indiene.
În plus, a fost cercetătoare la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică, unde a condus Centrul de Iconografie a Lumii Indiene. A efectuat mai multe expediții arheologice în India, Nepal, Cambodgia și Thailanda. Auboyer a scris numeroase lucrări despre istoria și arta Indiei și ale Asiei de Sud-Est. Este cunoscută pentru „La Vie quotidienne dans l'Inde ancienne” („Viața cotidiană în India antică”; publicată în 1961 și tradusă în engleză în 1968), o consemnare a ritualurilor și obiceiurilor Indiei antice, multe dintre ele păstrate și astăzi în societatea indiană.