VERSURI - MIHAIL CRUCEANU

MIHAIL CRUCEANU

Mihail Cruceanu (13 decembrie 1887 – 7 iulie 1988) a fost un poet român.
S-a născut la Iași, din Mihail Cruceanu, medic, și soția acestuia, Ecaterina (născută Petrovanu). A urmat liceul la Ploiești și Pitești, iar în 1906 și-a luat bacalaureatul la Liceul „Sfântul Sava” din București. S-a înscris la Universitatea din București, unde a absolvit Dreptul (1911) și Litere și Filosofie (1913). Ulterior a predat la licee din Alexandria, Craiova și București. Și-a făcut debutul poetic în Revista literară, în 1904. Deși a fost apropiat de cercul Literatorul al lui Alexandru Macedonski, a fost mai aproape de grupul Vieața Nouă al lui Ovid Densusianu. Primul său volum publicat a fost Spre cetatea zorilor, în 1912. Între 1911 și 1913 a intervievat o serie de personalități culturale, consemnând întâlnirile în Rampa; printre acestea s-au numărat Macedonski, Densusianu, Alexandru Vlahuță, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Dimitrie Anghel, Ioan A. Bassarabescu și Mihail Dragomirescu. Printre publicațiile care i-au găzduit scrierile se numără Farul, Vieața Nouă, Sărbătoarea eroilor, Versuri și Proză, Revista celorlalți, Flacăra, Adevărul Literar, Îndreptar, Românul, Zorile, Revista Fundațiilor Regale, Luceafărul, Viața Românească și România Literară.
Cruceanu a intrat în mișcarea muncitorească în 1919 și a aderat la Partidul Comunist Român la înființarea acestuia, în 1921, deținând diverse funcții de conducere. Partidul a fost scos în afara legii în 1924, iar el a fost arestat și întemnițat în mai multe rânduri pentru activitatea sa politică. După lovitura de stat din 1944 împotriva dictatorului pro-Axă al României și după legalizarea partidului, a continuat să fie activ în viața socială și politică. Între 1950 și 1970 a fost profesor la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. A fost și președinte al filialei București a Societății de Științe Filologice.
Poezia simbolistă a lui Cruceanu a apărut în volumele Altare nouă (1915), Fericirea celorlalți (1920) și Lauda vieții (1945); ultimul avea tușe de realism socialist. Antologia Versuri, din 1968, a readus în atenție un poet al cărui mediu și ale cărui expresii aparțineau începutului de secol XX. Lucrarea în proză Povestiri pentru tine (1924) a fost o incursiune în literatura fantastică; Perpessicius a remarcat stilul sigur și accentele unui „lirism esențial”. Memoriile sale, publicate în 1973 sub titlul De vorbă cu trecutul, cuprindeau o serie originală de amintiri.