URMUZ. CEI DINTAI TRASNITI - ALEXANDRU VAKULOVSKI

Name: URMUZ. CEI DINTAI TRASNITI
SKU: 177053
Price: 23.99 RON
Availability: InStock
Author: ALEXANDRU VAKULOVSKI
ISBN: 9789734686018

ISBN/COD:978-973-46-8601-8
Editura: POLIROM
An apariție: 2021
Colecția: BIOGRAFII ROMANTATE
Limba: romana
Nr. Pagini: 212
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x20.0 x2.0

Distribuie

23,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Foarte buna (+23,99lei)

Un funcționar mărunt de la Parchet care a inventat, în timpul liber, o limbă a absurdului cu jumătate de veac înainte ca lumea să aibă nevoie de ea.

Alexandru Vakulovski reconstituie, în cheie romanțată, viața stranie și puțin cunoscută a lui Urmuz - pseudonimul lui Demetru Demetrescu-Buzău, magistratul care scria pagini scurte, delirante, pline de mecanisme și personaje imposibile, citite azi ca premoniții ale suprarealismului și ale teatrului absurdului. Cartea nu e o biografie seacă, ci o încercare de a intra sub pielea unui om discret, chinuit, care și-a trăit ficțiunea mai intens decât realitatea de zi cu zi.

Apărută la Polirom, în colecția Biografii romanțate, în 2021, cartea are 212 pagini și se citește repede, dar lasă în urmă întrebări despre cum se naște, de fapt, un scriitor care nu seamănă cu nimeni altcineva.

Reper de lectură

Potrivită celor curioși de figurile marginale, ciudate și geniale ale literaturii române, dar și cititorilor care vor să înțeleagă omul din spatele textelor stranii ale lui Urmuz.

,,Doamna Eliza Ionescu-Buzău e îmbrăcată în negru, îşi face o cruce şi pune mâna pe monumentul fiului ei. Nu aşteaptă să i se răspundă, pune nişte flori într-o vază, toarnă apă dintr-o sticlă, se apucă de smuls iarba de pe mormânt.
- Au fost trei băieţi, Mitică, pe la mine şi au întrebat de tine. M-am bucurat foarte mult că nu te-au uitat. Le-am arătat fotografii cu tine, i-am dus în camera ta şi le-am arătat lada cu manuscrisele tale. Vor să-ţi scoată o carte! Eu zic că e bine, dar i-am scris şi Lizicăi, să văd ce spune şi ea.
Câteva păsări aterizează lângă mormânt şi bătrâna mamă le pune nişte apă într-o cutiuţă, chiar dacă nu mai e căldură mare de vară.
- Spun că îţi scot carte din banii lor şi asta a mirat-o pe Lizica. Mi-a scris să mă întrebe ce interes au oare. I-am răspuns că ţin la tine, aşa cum ţinem şi noi, cum râdeam la toate năzbâtiile şi bizareriile tale.
Mormântul e curat, mama lui Demetru sparge direct cu mâna câţiva bolovani de pământ, cu degetele greblează.
- Au trecut şapte ani, Mitică, dar ei n-au uitat de tine, deşi nici nu te-au cunoscut. Să mă ierţi, dar când povesteam despre tine am plâns. Şi atunci au plâns şi ei. Nişte bărbaţi în toată firea, unul îmbrăcat în ofiţer, altul elegant, ca funcţionarii, şi unul mai tinereşte, cu pantaloni bufanţi şi cămaşă nouă, la început vesel, iar mai apoi s-a încovoiat tot şi gura i s-a făcut ca o paranteză în jos. Am stat în camera ta şi am plâns toţi, Mitică, iartă-mă!“