UN OM O VIATA UN DESTIN IONEL JIANU SI OPERA LUI - COLECTIV

LEGĂMÂNTUL UNEI GENEROZITĂȚI ÎNSETATE DE PERFECŢIUNE
Vestea că anul acesta Maestrul Ionel Jianu împlineşte 85 de ani s'a asociat de îndată cu ideea de "omagiere" şi "celebrare". pe undeva însă lanțul asociativ dintre cifre și festivitate nu voia să se întoarcă, tot atât de repede ca o rază reflectată în oglindă, la origine. Pe undeva se insinua o diferență majoră între nucleul de caracteristici evocate de reprezentarea așa cum ni se oferă aceasta prin tradițională a unui om de 85 de ani prizma experienței de toate zilele şi prezenţa vie, voluntară, energică și generoasă a Maestrului.
-- -- În conjunctura aceasta, însuşi cuvîntul maestru capătă o conotație diferită: el nu se mai asociază univoc, nici cu formula de adresare referitoare la slujitorul artelor, nici cu cea consacrată de limbajul baroului avocaților, ci se îngemǎnează mai degrabă cu epitetul măiestru, în sensul evocat de simbolul folcloric românesc atât de drag marelui nostru Brâncuși: "pasărea măiastrǎ". Nu e vorba de o deformație profesională de lingvist care își aminteşte că ambele cuvinte au la origine latinul magister, sinonim cu "talent"
şi "iscusinţă neobişnuită". Asociația operează la nivelul simbolic al păsării miraculoase din basme, care se integrează umanului prin cuvântare fermecătoare, dar transcendentă umanul prin realizarea visului lui Icarus, pentru a servi umanității în efortul ei de a se împlini prin dragoste, înyingând legile gravitației şi depășind limitele speciei. Căci personalitatea lui Ionel Jianu, multiformă și numai aparent difuză, se definește prin intersecția elegantă a două axe fundamentale "omul de gust" (homo aestheticus) şi "omul de acțiune" (homo actans), ambele depăşindu-se pe sine, în numele tintei convergente de a servi la perfectarea expresici frumosului şi implicit, la împlinirea ființei umane prin frumos. Occidental prin dorința de "a cuprinde" obiectul de artă analizat în EU-l criticului, Ionel Jianu se integrează totodată eposului folcloric românesc prin necesitatea de a acționa în vederea împlinirii umanității, prin eliminarea piedicilor din calea dragostei de frumos. "Omul de acțiune" apare aşadar ca un derivat necesar al "posedării frumosului" prin integrarea critică. Critic de artă din adolescență și avocat de succes în tinerețe, el devine simbolul împlinirii artistice a unei întregi comunități -- cea româncască -- dincolo de granițele impuse fatal de istorie, geografie și politică.
Cuvîntul "Maecenas" se prezintă mereu, agresiv, înaintea tuturor celorlalte calificative. Dar imaginea vie a lui Ionel Jianu îl refuză, așa cum refuză orice alte etichete. Căci aici nu e vorba de un maecenat ca oricare altul. Generozitatea lui Ionel Jianu este mai degrabă geamănă cu mîndria care generează o nevoie mereu reînnoită de auto-înțelegere, de autocunoaştere, capabilă să capteze mişcarea perpetuă a unui EU însetat de frumos şi perfecțiune.... Creatorii de artă se strâng în jurul lui Ionel Jianu din alte motive decât cele ale sprijinului material. Ceea ce îi atrage este nevoia de definire şi distanţare în raport cu alți creatori de artă, în pofida diluării într'o lume străină de propriile lor spații de formare și interpretare, exilați aici, dincolo de hotarele țării, sau acasă, atât timp cât judecata oficială nu le-a oferit nici un punct de referință valabil.