ULTIMUL MECI. POVESTIRE - P. SEVEROV, N. HALEMSKI

ISBN/COD:1694IP2BUL
Editura: UNIUNII DE CULTURA FIZICA SI SPORT
An apariție: 1963
Limba: romana
Nr. Pagini: 309
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x20.0 x1.0

Distribuie

2,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (+2,99lei)

Buna (+3,99lei)

O poveste despre miza ultimului fluier de arbitru, scrisă într-o vreme când sportul avea greutatea unui destin.

Semnată de P. Severov și N. Halemski, "Ultimul meci" este o povestire amplă, întinsă pe 309 pagini, apărută sub sigla Editurii Uniunii de Cultură Fizică și Sport în 1963. Genul acesta de proză sportivă, tipic literaturii sovietice traduse la noi în anii '60, punea accentul pe caracter, disciplină și încordarea din spatele unei competiții, nu doar pe rezultatul de pe tabelă.

Cartea a circulat mai ales printre pasionații de sport din perioada comunistă, fiind una dintre puținele apariții editoriale dedicate exclusiv acestui subiect la noi în epocă. Exemplarul este necartonat, cu paginile îngălbenite firesc de trecerea timpului, dar complet și lizibil.

Reper de lectură

Se potrivește colecționarilor de literatură sportivă de epocă și celor care caută o piesă rară din fondul editorial al anilor '60, pentru raftul propriu sau ca dar unui cititor pasionat de istoria sportului.

O SCRISOARE PENTRU ODESA Linga portița atit de cunoscută. Nikolai se opri şi privi in jur...
Ulicioara era pustie. ferestrele oblonite, un strat gros de frunze de artar acoperea trotuarele.
--- De mult, se vede treaba, n-a mai umblat careva pe-aici se gindi el. Să nu fi ramas nimeni în toate casele acestea? Tot ce se poate. E un cartier primejdios, gara-i aproape".
In livada de vişini vecină. dincolo de gardul de scinduri, se căsca o pilnie adinca de obuz. Pe marginea ei de lut zăceau smulse de explozie crengi negre carbonizate. Şi pe-aici vintul aşternuse frunze de artar, ce luceau chihlimbariu sub razele zgircite ale soarelui de toamnă.
„Curios! Cum de a ramas casuța neatinsă?
gindi Nikolai. Obuzul pesemme a pătruns adine, iar suflul şi-a irosit in pamint nimicitoarea-i forţa".
In aceasta căsuţa, spoita en var. plăcută la vedere, eu veranda ascunsa sub o perdea de viță, işi ducea traiul tilmit batrimul mecanic de locomotiva Ilia Serghienko. Nikolai il cunosica bine pe Ilia Mitri și-adeseori, pina seara Trzin, statea cu el de vorbă pe o banența. Jinga hulubarie. Batrinului pensionar i eran dragi porumbeii și se mindrea cu ginguritoarele i protejate. Dar si porumbell tineau la el, i cunosteau glasul sito fa pie de teama sa cutguteasen Firimituri de pine din palma lui...