ULTIMII MARTORI AI LUI HITLER - MICHAEL A. MUSMANNO

MICHAEL A. MUSMANNO

Michael Angelo Musmanno (7 aprilie 1897 – 12 octombrie 1968) a fost jurist, om politic și ofițer de marină american. Provenind dintr-o familie de imigranți, a început să lucreze ca încărcător de cărbune la vârsta de 14 ani. După ce a servit în armata Statelor Unite în Primul Război Mondial, a obținut o diplomă în drept la Universitatea Georgetown. În anii 1920 i-a apărat pe Sacco și Vanzetti în calitate de avocat în apel. Timp de aproape două decenii, începând de la începutul anilor 1930, a fost judecător la instanțele din comitatul Allegheny, Pennsylvania. Intrat în Marina Statelor Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a activat în sistemul justiției militare.
După război, în 1946, Musmanno a fost guvernator militar al unui district ocupat din Italia. Începând din 1947, a fost judecător președinte în procesul Einsatzgruppen, în fața tribunalului militar american de la Nürnberg. În 1948 a realizat interviuri cu mai multe persoane care lucraseră îndeaproape cu Adolf Hitler. În 1950 a publicat o carte bazată pe cercetările sale, în care susținea că Hitler se sinucisese într-adevăr la Berlin, în 1945.
În 1951, Musmanno a fost ales judecător al Curții Supreme din Pennsylvania, unde a activat până la moartea sa, în 1968. A stabilit un record prin numărul de opinii separate formulate. Pe lângă îndelungata sa carieră judiciară și contribuțiile postbelice din Europa, a scris 16 cărți și numeroase articole legate de procesele sale și de cariera sa profesională. În scrierile sale și-a exprimat simpatia față de oamenii muncii și un interes profund pentru italo-americani, având el însuși origini italiene.
Musmanno era anticomunist și susținea drepturile civile. În 1966, ca reacție la noile dovezi privind colonizarea nordică a Americii de Nord (cca 1000), a publicat o carte în care susținea că Cristofor Columb a fost primul european care a descoperit Americile. A murit de Ziua lui Columb, în 1968.