TRILOGIA BALCANICA MAREA SANSA - OLIVIA MANNING

OLIVIA MANNING

Olivia Mary Manning (2 martie 1908 – 23 iulie 1980) a fost o romancieră, poetă, scriitoare și cronicară literară britanică. Operele ei de ficțiune și non-ficțiune, care descriu frecvent călătorii și odisei personale, au avut ca decor în principal Regatul Unit, Europa și Orientul Mijlociu. Scria adesea pornind de la experiența personală, deși cărțile ei dovedesc și un talent pentru scrisul imaginativ. Cărțile ei sunt larg apreciate pentru ochiul artistic și pentru descrierile pline de viață ale locurilor.
Tinerețea lui Manning a fost împărțită între Portsmouth și Irlanda, ceea ce i-a dat, în propriile cuvinte, „obișnuitul sentiment anglo-irlandez de a nu aparține nicăieri”. A urmat o școală de artă și s-a mutat la Londra, unde primul ei roman serios, The Wind Changes, a fost publicat în 1937. În august 1939 s-a căsătorit cu R. D. Smith („Reggie”), lector al British Council detașat la București, în România, și a locuit ulterior în Grecia, Egipt și Palestina aflată sub mandat britanic, pe măsură ce naziștii cucereau Europa de Est. Experiențele ei au stat la baza celei mai cunoscute lucrări a sale, cele șase romane care alcătuiesc Trilogia balcanică și Trilogia Levantului, cunoscute împreună sub numele Fortunes of War. Criticii au considerat că ansamblul operei sale este de calitate inegală, dar această serie, publicată între 1960 și 1980, a fost descrisă de Anthony Burgess drept „cea mai bună cronică romanescă a războiului scrisă de un autor britanic”.
După război, Manning s-a întors la Londra și a locuit acolo până la moartea sa, în 1980; a scris poezie, nuvele, romane, non-ficțiune, cronici și piese pentru British Broadcasting Corporation. Atât Manning, cât și soțul ei au avut aventuri extraconjugale, dar nu s-au gândit niciodată la divorț. Relațiile ei cu scriitori precum Stevie Smith și Iris Murdoch au fost dificile, deoarece Manning, nesigură pe sine, le invidia succesul mai mare. Obiceiul ei de a se plânge mereu, pe orice subiect, se reflectă în porecla „Olivia Moaning” („Olivia Văicăreala”), dar soțul ei, R. D. Smith, nu a șovăit niciodată în rolul de principal susținător și încurajator al soției sale, convins că talentul ei va fi recunoscut până la urmă. Așa cum se temuse, adevărata celebritate a venit abia după moartea ei, în 1980, când o adaptare a Fortunes of War a fost difuzată la televiziune în 1987.
Cărțile lui Manning s-au bucurat de puțină atenție critică; ca și în timpul vieții ei, părerile sunt împărțite, mai ales în privința construcției personajelor și a modului în care sunt înfățișate alte culturi. Operele ei tind să minimizeze problemele de gen și nu pot fi încadrate cu ușurință în literatura feministă. Cu toate acestea, cercetările recente au evidențiat importanța lui Manning ca autoare de ficțiune de război și ca cronicar al Imperiului Britanic aflat în declin. Operele ei critică războiul, rasismul, colonialismul și imperialismul; ele explorează teme precum dislocarea și înstrăinarea fizică și emoțională.