TRATAT DE MEDICINA NATURISTA VOL.1 BOLILE APARATULUI DIGESTIV - CONSTANTIN MILICA, CAMELIA NICOLETA ROMAN

INTRODUCERE În toate timpurile, sănătatea a fost cel mai bun dar care i-a fost dat omului, cea mai mare bogăție care nu poate fi cumpărată cu bani și nici dobândită prin furt şi înşelăciune. Cine are sănătate are totul iar cine nu are sănătate nu are nimic.
Cu toate acestea, omul nu se prea gândeşte la menținerea sănătății sale decât atunci când încep primele semne de îmbolnăvire, într-un corp slăbit şi epuizat. Un vechi proverb arab sublinia că: "în viata sa, omul îşi bate joc de două lucruri importante, atunci când le are: tinereţea şi sănătatea”.
Acesta este un adevăr de necontestat pentru că marea majoritate a oamenilor îşi neglijează sănătatea, fie din necunoaştere, fie din superficialitatea cu care acţionează în diferite etape ale vieții, de la tinereţe până la bătrâneţe.
Este semnificativă formularea binecunoscutului scriitor şi moralist francez LA BROUYÈRE care spunea: "Nu există pentru om decât 3 evenimente importante: nașterea, viața și moartea. El nu simte când se naște, uită să trăiască şi să-şi întreţină viață dar suferă când trebuie să moară".
Pentru menținerea stării de sănătate, omul a avut la dispoziție o gamă imensă de remedii eficace, descoperite, perfecționate şi folosite în decursul miilor de ani, caracteristice pentru fiecare treaptă a civilizației. Între aceste remedii un loc remarcabil l-au ocupat plantele cu proprietăți medicinale, dăruite de Natură în mod gratuit. La acestea s-a apelat în mod permanent, timp de milioane de ani, cu speranța vindecării multor suferinţe fizice şi psihice.
Folosirea plantelor în scopuri vindicative se confundă, ca vechime, cu prima vârstă a omenirii, respectiv din epoca de piatră, atunci când se utilizau remedii instinctive împotriva bolilor. Din acea perioadă au fost selectate din Natură anumite "buruieni de leac", eficace contra durerilor de stomac, ficat sau rinichi, pentru bolile de plămâni sau de piele. În mod deosebit se urmărea vindecarea fracturilor de oase, a rănilor, tăieturilor şi contuziilor căpătate în timpul luptelor cu animalele sălbatice mari. În acele prime faze ale evoluţiei, omul nu suferea de cardiopatii, ulcere şi boli psihice.