TONITZA. ALBUM DE PICTURA - CORNELIU BABA

Portretul fizic al lui N. N. Tonitza este legat în amintirea mea îndepărtată, de silueta unui om de statură mijlocie, ajuns la vremea aceea în jurul vîrstei de 50 de ani. Un început de îmbătrînire îi îngreuna mersul apăsat, și o veche afecțiune la un genunchi îl făcea să schiopăteze uşor, sprijinindu-se adesea de baston. Avea o înfățişare tipic boemă. Capul putea să-ți amintească tot aşa de bine masca unui actor. O frunte înaltă, încadrată de-o parte şi de alta a cheliei de un rest de păr încărunțit, de obicei rebel. Sub sprîncenele stufoase pe care și le răsucea uneori diavolește priveau doi ochi inteligenți, alternînd între o expresie plină de îngăduință și o severitate greu de suportat în momente de supărare, de obicei fără exteriorizări violente. Interlocutorul putea atunci citi în ei, ceea ce în mod obişnuit ar fi trebuit să audă. Nasul drept luase caracterul vîrstei îngroşîndu-se, iar gura cu comisurile accentuate, marca un aer spiritual. În sfîrşit, bărbia puternică avea săpată în mijloc o cruciuliță pe care toți cei ce-l desenau pe Tonitza aveau grijă să n-o uite sau să o treacă neobservată. Se îmbrăca în haine croite banal, de culoare ternă, în afară de costumul de atelier pe care l-ar fi purtat în permanență cu plăcere.
O bluză de lucru, pantaloni de dril, sau aşa cum l-am văzut de atîtea ori la Durău, o salopetă de cînepă albă, pe care a comandat-o de altfel pentru toți membrii echipei sale.
Portretul acesta al lui N. N. Tonitza, aşa cum l-am păstrat din perioada.
ultimilor ani ai vieţii şi carierei sale, stăpîneşte amintirea întîlnirii mele providențiale cu el şi mă obligă să evoc cu pietate tot ceea ce poate contura mai complet personalitatea sa.
Cînd am poposit pentru prima dată la laşi, în septembrie 1934, N. N. Tonitza era profesor acolo de vreun an. Ocupase prin concurs catedra de pictură de la Academia de Arte Frumoase rămasă vacantă prin moartea prietenului său Ştefan Dimitrescu. Locuia la Bucureşti şi făcea cam o dată pe lună naveta, întîrziind în laşi de regulă cîteva zile.