THE BACCHAE AND OTHER PLAYS - EURIPIDES

EURIPIDES

Euripide (în greaca veche: Εὐριπίδης, Eurīpídēs; c. 480 – c. 406 î.Hr.) a fost un tragedian grec din Atena clasică. Alături de Eschil și Sofocle, este unul dintre cei trei autori de tragedii grecești ale căror nume sunt atribuite unor piese păstrate. Unii cărturari antici i-au atribuit nouăzeci și cinci de piese, însă Suda spune că au fost cel mult nouăzeci și două. Nouăsprezece piese atribuite lui Euripide s-au păstrat mai mult sau mai puțin întregi, deși una dintre ele (Rhesos) este adesea considerată a nu fi cu adevărat opera sa. Din majoritatea celorlalte piese ale sale s-au păstrat numeroase fragmente (unele dintre ele substanțiale). Din opera sa s-au păstrat intacte mai multe piese decât din cele ale lui Eschil și Sofocle la un loc, în parte pentru că popularitatea lui a crescut pe măsură ce a lor scădea: în epoca elenistică, el a devenit, alături de Homer, Demostene și Menandru, o piatră de temelie a educației literare antice.
Euripide este asociat cu inovații teatrale care au influențat profund arta dramatică până în epoca modernă, mai ales prin înfățișarea eroilor mitici tradiționali ca oameni obișnuiți aflați în împrejurări extraordinare. Această abordare nouă l-a determinat să fie un pionier al unor dezvoltări pe care scriitorii de mai târziu le-au adaptat pentru comedie, unele dintre ele fiind caracteristice romanescului. Aristotel l-a numit „cel mai tragic dintre poeți”, probabil cu referire la preferința sa percepută pentru finalurile nefericite, dar Bernard Knox consideră că remarca lui Aristotel are o relevanță mai largă, deoarece „în înfățișarea suferinței umane Euripide împinge lucrurile până la limita a ceea ce poate îndura un public; unele dintre scenele sale sunt aproape insuportabile”. Concentrându-se asupra vieții interioare și a motivațiilor personajelor sale într-un mod necunoscut până atunci, Euripide a fost „creatorul acelei cuști care este teatrul din Othello al lui Shakespeare, din Fedra lui Racine, din piesele lui Ibsen și Strindberg”, în care „bărbați și femei închiși se distrug unii pe alții prin intensitatea iubirii și a urii lor”. Dar a fost și strămoșul literar al unor autori comici la fel de deosebiți precum Menandru și George Bernard Shaw.
În comediile contemporanului său Aristofan, Euripide este luat în râs pentru intelectualismul său. Cercetătorii moderni au păreri foarte diferite despre Euripide: unii îl consideră un intelectual iconoclast, alții un dramaturg mai tradițional. Modul în care Euripide înfățișează femeile a stârnit un interes aparte în epoca modernă, datorită perspicacității și simpatiei cu care descrie femeile și greutățile cu care se confruntau acestea în societatea greacă, mai ales în Medeea.