TERAPIA INTENSIVA IN URGENTELE MEDICO-CHIRURGICALE - Z. FILIPESCU, R. BRICIU, N. MUSTATEA

PREFAȚĂ Am citit cu interes şi satisfacție manuscrisul cărții Terapia intensivă în urgenţele medico-chirurgicale semnat de dr. doc. Zorel Filipescu, dr. Radu Briciu şi dr. Nicolae Mustăţea. Am considerat necesar să prefațez opera lor dintr-un punct de vedere care să permită situarea acesteia într-un context european.
Iată o lucrare importantă care tratează într-un mod exhaustiv fiziopatologia unei multitudini de condiţii morbide legate între ele prin pericolul grav de moarte pe care-l prezintă. Tratamentele studiate au drept țel să îndepărteze printr-o acțiune medicală imediată amenințarea unei consecințe fatale. Denumirea sub care sînt ele desemnate în Franţa este aceea de,,reanimare". Acest termen fusese folosit la început pentru a indica acțiunea medicilor care efectuau transfuzii răniților de război. Curînd după aceea a cuprins totalitatea măsurilor medicale proprii conservării sau restaurării marilor funcţii vitale. Pe lîngă transfuzii, termenul se aplica atunci şi restabilirii echilibrului hidroelectrolitic.
Mai tirziu, o epidemie de poliomielită bulbară în Danemarca a ocazionat aplicarea pe o scară lărgită a respirației artificiale şi a intubației traheale practicate de către anesteziologi, consecinţă a folosirii generalizate a curarizantelor. Acesta a fost debutul reanimării respiratorii.
Termenul de,,reanimare" utilizat pentru desemnarea acestor terapeutici s-a impus în Europa continentală după aceea. La fel s-a consacrat în Europa atribuirea funcţiilor de reanimare anesteziologilor, cel puțin în cadrul echipei chirurgicale. Într-adevăr, dezvoltarea aparatelor mecanice de respiraţie şi utilizarea lor în cazurile de tetanii, ca cele provocate de poliomielite, au dus de asemenea la crearea de unități de reanimare în serviciile de boli infecţioase.
Lucrarea de față pune în evidenţă marea extindere dobîndită de metodele de reanimare, extindere datorată unor inovații furnizate de