TEORIA DEZVOLTARII SUSTENABILE. O ABORDARE CRITICA - ION POHOATA

Din 1987, de când a fost, oficial, năşită, dezvoltarea sustenabilă pare a defini spiritul vremii. Generații despărțite de timp sau de profesie, economişti, filosofi, istorici, sociologi, jurişti, biologi, ingineri, laureaţi ai Premiului Nobel, dar și ospătari sau parlamentari scriu sau vorbesc despre sustenabilitate. S-au spus pe subiect prea multe în plus, în timp ce esența a rămas în urmă.
Cum se explică faptul că pe o temă importantă, dar nu atât de atractivă s-a scris şi se scrie atât de mult? Cum putem afla dacă în această uriașă producție livrescă s-au urmat sau nu căile cunoaşterii autentice? Cum și de ce s-ar lăsa convins un editor de prestigiu că mai încape o picătură în acest ocean al sustenabilității fără pericolul de a da pe lături, de a revărsa? Ce-ar mai putea spune, la o adică, o nouă carte în această materie? Chiar e nevoie de ea?
Ne încumetăm a spune Da la această din urmă întrebare din cel puțin trei rațiuni, legate strâns între ele.
Mai întâi, ne îndeamnă să purcedem la acest demers nevoia acută de a restitui temei gravitatea şi rigoarea ei pierdute prin a o trimite în matca ei firească, ce izvorăşte din economie şi abia apoi capătă valenţe sociale şi de mediu, de unde a fost scoasă pentru a fi garnisită cu futilități și „isme".
În al doilea rând, pledează pentru intenția noastră nevoia unei necesare operaţiuni de simplificare şi clarificare a elementelor-cheie ce servesc drept bază a dezvoltării: creşterea economică, armonia socială şi conservarea mediului.
În al treilea rând, avem convingerea că în zonă mai sunt întrebări vechi fără răspuns şi, în acelaşi timp, întrebări nepuse, dar care-şi reclamă prezenţa într-o analiză clarificatoare. O analiză aducătoare a unui plus de obiectivitate; una în care să-și reia locul cauzalitățile tari și simple; una care refuză locurile înecate în nuanțe spre a eluda și a fi servite de adevăruri predeterminate.
Căutăm să recâştigăm adevărurile originare printr-un exercițiu de decantare a ceea ce s-a scris pe subiect şi de întoarcere la fondatori. La fondatorii clasici pe care dezvoltările contemporane pe temă i-au pus adesea între paranteze şi, în parte, la urmaşii lor neoclasici. Nu avem în vedere o delegitimare a unor concepte și concepții care definesc paradigma la zi în materia dezvoltării sustenabile, ci doar întoarcerea lor la originile sănătoase care le ofereau sens şi relevanță.