TEORIA CRITICII - MURRAY KRIEGER

MURRAY KRIEGER

Murray Krieger (27 noiembrie 1923 – 5 august 2000) a fost un critic și teoretician literar american. A fost profesor la Universitatea din Minnesota, apoi, din 1963, la Universitatea din Iowa, iar ulterior la Universitatea California, Irvine. În 1999, Universitatea California, Irvine a dedicat un clădire, Murray Krieger Hall, lui Krieger, în semn de recunoaștere a contribuțiilor sale aduse instituției.

S-a născut în Newark, New Jersey. Fratele său mai mare a fost istoricul Leonard Krieger. A luptat în al Doilea Război Mondial, înainte de a studia la Universitatea din Chicago și la Universitatea de Stat Ohio, unde a fost doctorand. Unul dintre principalii reprezentanți ai Noii Critici, a contribuit în 1976 la întemeierea School of Criticism and Theory, care a devenit un forum influent pentru critica literară și teoria critică din Statele Unite. Studiul său despre reprezentanții Noii Critici a adus criticii formaliste un grad de rafinament filosofic și de conștiință teoretică de sine, rar întâlnit în epocă printre criticii literari din S.U.A.

Opera lui Krieger s-a concentrat asupra naturii ficțiunii literare și asupra modului în care aceasta dezvăluie caracterul construit al tuturor formelor de reprezentare. După el, literatura este „mijlocul principal de a ne elibera de constrângerile ideologiei și ale convingerilor arbitrare”. El a susținut că literatura se deosebește de alte tipuri de discurs, deoarece nu pretinde niciodată că formele ei ficționale ar fi altceva decât iluzii. Krieger a argumentat că iluzia literară, ca iluzie, oferă societății o perspectivă critică asupra sistemelor ideologice prin care convingerile sunt alimentate și impuse ca „adevărate”, iar printre aceste sisteme el a inclus orice metodă teoretică ce neglijează statutul special al formelor literare. În consecință, printr-o răsturnare ironică a revoluției pe care o ajutase să se producă, Krieger a petrecut ultimele două decenii ale carierei susținând importanța literaturii pentru studiul teoriei.

A primit numeroase premii și distincții în timpul vieții, printre care calitatea de membru al Academiei Americane de Arte și Științe (1983), Premiul Humboldt (1985), Medalia UCI (1990) și Premiul Daniel G. Aldrich pentru merite deosebite în slujba universității (1993). După pensionarea din 1994, a fost numit profesor-cercetător al universității, iar în această calitate a continuat să scrie, să predea și să țină conferințe în întreaga lume până la moartea sa, șase ani mai târziu.