TAPISERIE - GELA NEAMTU

CUVÂNT ÎNAINTE În peisajul (parcimonios presărat) cu figuri de prim rang al tapiseriei româneşti contemporane, Cela Neamţu ocupă, fără îndoială, un loc preeminent; şi l-a asigurat prin dotare naturală pentru artele vizuale (a început cu desenul şi pictura, pentru a descoperi apoi, cu înfiorare, tapiseria), prin muncă fără preget, răgaz şi zăgaz, prin convingerea că viața este un miracol ale cărui sensuri trebuie înţelese (atât pe calea cunoaşterii, cât şi a revelației), pentru a fi transmise apoi prin coduri la îndemâna tuturor, dar la priceperea fiecăruia.
Astfel, un cercetător al tapiseriei medievale româneşti poate găsi, în opera distinsei creatoare, sufletul-pereche, dar şi pe custodele activ şi imaginativ al unor tehnici uitate şi, în sfârşit, reactivate (mă refer, desigur, la „punctul de Putna", în dublă transpunere: din broderia medievală moldovenească în tapiseria contemporană de autor, şi de la firul de mătase, argint sau aur la cel de lână, supradimensionat).
Un cunoscător al arhitecturii româneşti de sorginte bizantină şi postbizantină poate identifica - în ferestrele simple, bifore sau trifore, în ancadramentele acestora, în canelurile coloanelor, în torsadele care-şi consolidează baza prin revărsări de frunze şi flori, în arcadele care ordonează aceste construcții spațiale strălucitoare - neaşteptate preluări, rapeluri, ocazii nesperate de a reflecta la recurența motivelor.
dar, mai ales, la o îndelungată,,viață a formelor".
Un împătimit al perspectivei ierarhice poate aprecia în lucrările Celei Neamţu, şi mă refer cu precădere la hieraticul ciclu „Ferestre pentru Ierihon", noi temeiuri pentru a uita perspectivele frontale, laterale, à vol d'oiseau sau cromatice - şi enumerarea poate continua -, în favoarea izocefaliei şi a ordinii sacre.
Văzând aceste construcţii somptuare, în care simetria, solemna desfăşurare în spațiu, rigoarea şi euritmia şi-au aflat generoase câmpuri de etalare, un geometru îşi va întări convingerile cu privire la raționalitatea, unicitatea şi universalitatea disciplinei sale, liber alese.
Un etnolog poate detecta - în formele esențializate şi în semnele abstrase pe care creatoarea le-a preluat (din repertoriul de forme şi în culorile specifice artei noastre țărăneşti) şi le-a transfigurat - nebănuite afinităţi elective.
Un ornitolog ar descoperi cu bucurie, în recuzita zoomorfă a unor lucrări semnate de Cela Neamţu, noi şi nebănuite specii şi ar putea studia, nestingherit şi entuziast, etologia şi taxonomia păsărilor (din tapiseriile)
numite Maria, Regală, Luxten, Imperiala sau Grațioasa; revenindu-şi din perplexitate, ar putea fi primul savant care ar analiza şi descrie (cu recunoaştere ştiinţifică garantată) felul în care o nouă specie, Pasărea-floare, trăieşte, majestuos, între cer şi pământ.
Un admirator al muzicii psaltice poate percepe îndepărtate ecouri ale vechilor melodii în substanţa acestor opere deschise, nu numai prin ferestre, către autenticitatea credinţei.
O persoană interesată de tăcere şi introspecție poate găsi în aceste interioare senine o pace a sufletului care poate fi şi a sa.
În sfârşit (dar de maximă importanţă în cazurile Cela Neamţu, tapiserie contemporană, câmp de consacrare), un iubitor de artă poate parcurge cu folos şi încântare itinerarele plastice semnalate.
Doina Păuleanu Doctor în istoria artei