TANARA DIN BAI SAO - BUI DUC AI

Name: TANARA DIN BAI SAO
SKU: 176066
Price: 4.99 RON
Availability: InStock
Author: BUI DUC AI

ISBN/COD:345IP13D1918TA
Editura: UNIVERS
An apariție: 1981
Limba: romana
Nr. Pagini: 144
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:10.0 x18.0 x0.5

Distribuie

4,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (+4,99lei)

O poveste venită de la celălalt capăt al lumii, într-o vreme când literatura vietnameză ajungea rar pe rafturile românești.

Editura Univers a publicat-o în 1981, într-un moment în care colecțiile de literatură universală românești căutau constant vocile mai puțin cunoscute ale Asiei. Bui Duc Ai construiește în aceste pagini o proză densă, cu accente sociale și umane specifice literaturii vietnameze de secol XX, într-un volum subțire dar concentrat, de doar 144 de pagini.

Ediția necartonată, tipică pentru colecțiile de proză scurtă și romane traduse ale acelui deceniu, păstrează stilul editorial simplu, fără artificii, potrivit unei cărți gândite să circule și să fie citită, nu doar expusă în bibliotecă.

Este genul de volum pe care îl regăsești rar la anticariat și pe care merită să-l răsfoiești măcar din curiozitate literară, dacă nu l-ai întâlnit deja.

Reper de lectură

Se potrivește cititorilor curioși de literaturi mai puțin bătătorite și colecționarilor de ediții Univers din perioada anilor '80.

ÎNCĂ DIN PRIMELE ZILE ALE ŞEDERII mele în spital mi-a atras atenția o tînără femeie sosită cu zece zile înaintea mea. Înfăţişarea ei pur şi simplu mă tulburase. La început m-am gîndit că fiind din Sud se putea s-o mai fi întîlnit cîndva, dar nu acesta era motivul. Era într-una din serile de iarnă, cînd copacii din parcul spitalului păreau că-şi strîng crengile înfioraţi de frig, căutînd parcă să nu piardă nimic din căldura furată soarelui zgîrcit din timpul zilei. Stătea sprijinită de speteaza unei bănci de piatră lîngă alee aşa încît puteam să-i văd frumosul bust şi ochii foarte blînzi. Cînd te privea parcă te învăluia într-o lumină liniştită și blîndă. Nu părea să aibă mai mult de douăzeci şi şapte, douăzeci şi opt de ani. Părul îi era negru strălucitor, iar cîteva şuvite rebele îi cădeau pe frunte. Bărbia îi era ovală, şi obrajii trandafirii ca de copil ; pe chipu-i plăcut citeai bunătate şi tristeţe ascunsă.
Credeam că este o bolnavă ca oricare alta, fără să sufere de o boală prea gravă. Într-una din zile, după masa de seară, m-am îndreptat cu o carte în mînă spre banca pe care o zărisem prima dată. Am observat-o de-abia în ultimul moment; stătea liniştită pe bancă. Am dat să mă întorc, nevrînd să o deranjez. Mi-a ghicit intenția, s-a ghemuit într-un colt şi mi s-a adresat : Scuzaţi-mă, am ocupat toată banca! Vă rog să vă așezați.