TAINA HRANEI - RETETELE MEDICINII ISIHASTE - GHELASIE GHEORGHE

GHELASIE GHEORGHE

Ghelasie Gheorghe (Gheorghe Teodor Popescu) (n. 18 martie 1944, sat Șerbănești, comuna Sălătrucel Loviștea, județul Vâlcea – 2 iulie 2003, Mănăstirea Frăsinei) a fost un călugăr român care, după ce a ucenicit pe lângă Arsenie Praja Pustnicul, în Munții Râmețului, a intrat în anul 1973 în obștea de la Mănăstirea Frăsinei, unde și-a petrecut toată viața. În tinerețe, având dorința de a urma Facultatea de Medicină din Cluj, a frecventat între 1962-1964 cursurile unei școli tehnico-sanitare clujene. După încheierea școlii a lucrat ca laborant medical la Abrud, unde a avut loc întâlnirea cu viitorul său mentor Arsenie, supranumit „pustnicul de pe Cheile Râmețului”. Ulterior, la Frăsinei, după ce a intrat în obște, a rămas aproape două decenii ca („fratele Gheorghiță”), devenind abia după 1990 ieromonah și preot.

A fost autor a numeroase scrieri de mistică isihastă, care au început să se publice odată cu începutul anilor 1990, mai întâi în reviste, apoi în volum. Aceste publicații au atras interesul lumii intelectuale, și astfel mulți dintre cei care s-au arătat interesați de autor, dorind să-l cunoască personal, au ajuns la Mănăstirea Frăsinei tocmai cu acest scop. Părintele Ghelasie (sau Avva Ghelasie) a avut în jurul său, în timpul vieții, un cerc de tineri monahi cu interese teologic-intelectuale, având lecturi de filozofie, psihanaliză, teologie răsăriteană și apuseană, literatură. Dar influența sa cea mai evidentă s-a produs asupra mirenilor, mulți dintre aceștia fiind profesori, cercetători, scriitori. Promotor al unei mistici cu „specific carpatin", deci cu tentă locală și națională (fără a avea deloc accente naționaliste), Ghelasie Gheorghe a devenit, cu timpul, o figură importantă a monahismului românesc contemporan. În prezent, în paralel cu publicarea scrierilor sale antume sau postume, au loc foarte frecvent evenimente care îi sunt dedicate (seminarii, comunicări, colocvii).