STALINISM PENTRU ETERNITATE. O ISTORIE POLITICA A COMUNISMULUI ROMANESC (CU DEDICATIA AUTORULUI) - VLADIMIR TISMANEANU

Bizantinism şi revoluție.
Istoria politică a comunismului românesc
Reflecții ale autorului pe marginea cărții Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism - Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc
Destinul radicalismului utopic în veacul XX este un subiect pe cît de complicat, pe atît de fascinant. Aşa cum arăta şi Paul Berman într-o importantă carte apărută la editura Norton în 2003, Liberalism and Terror, nu putem separa fenomenul totalitarismului fundamentalist-religios, mai ales în varianta sa islamică, de tradiția agresiunii împotriva modernității liberale aşa cum a fost ea incarnată în experimentele leniniste şi fasciste. Mesianismul revoluţionar modern s-a situat în opoziţie cu valorile umanismului burghez, disprețuite şi atacate drept filistine, ipocrite şi mediocre. Merită să fie amintite aici contribuţiile esenţiale în domeniul interpretării eshatologiei revoluționare marxiste datorate unor Jacob Talmon, Raymond Aron, Alain Besançon, Karl-Dietrich Bracher, Hannah Arendt, Leonard Schapiro, Richard Pipes, Zbigniew Brzezinski, Robert C. Tucker, Robert Conquest şi Martin Malia. Aş aminti și excelenta carte a lui Daniel Chirot intitulată Modern Tyrants, o radiografie lucidă a originilor şi persistenţei răului în lumea contemporană. Comunismul românesc a fost o subspecie a radicalismului bolşevic, el însuşi născut ca urmare a logodnei dintre tradiția revoluţionară rusă şi versiunea voluntaristă a marxismului. Ca să pricepem mentalitățile celor care au fondat comunismul românesc, este necesară înţelegerea naturii şi sensului comunismului rus (spre a relua titlul unei excepţionale şi mereu actuale cărţi a lui Nikolai Berdiaev). Lenin a fost primul lider care a întruchipat acest nou model carismatic, avînd în centru instituția partidului revoluţionar „înarmat" cu ideologia opoziţiei totale în raport cu democrația liberală şi economia de piaţă. Stalinismul reprezintă versiunea extremă (şi extremistă) a bolşevismului, iar cazul românesc, inclusiv sinteza perversă dintre leninism, tiers-mondism şi un naționalism xenofob (înrudit cu ceea ce Umberto Eco numea „ur-fascism", fascism primordial) în ideologia epocii Ceauşescu, poate lumina efectele dezastruoase ale unor asemenea experimente de inginerie socială".