SPECTACOL DE GALA - KISS JANOS

Teama de ridicol
Nu l-am văzut în viața mea pe Kiss János şi, totuşi,
am senzația că-l cunosc din totdeauna. Oricît să-mi fi
vorbit el despre sine ori alții despre dinsul, tot n-ar fi
fost cum să se înfăţişeze atît de cu inima in palma
precum o face prin intermediul paginilor romanului
Spectacol de gală. E o carte cinstită, lipsită de ifose şi
mofturi, un roman ce nu încearcă să pară mai altceva (si
mai mult) decît este. Manuscrisul romanului Spectacol de
gală ştie a vorbi singur. Citindu-l rînd cu rînd, dar şi prin-
tre rînduri, am sesizat, înainte de orice, experiența gaze-
tărească a autorului. Poate mă înşel, poate Kiss János n-a
lucrat niciodată într-o redacție, însă capacitatea de a
iscodi universul satului în toate articulațiile şi la toate
nivelele descinde dintr-o cunoaștere pe care o poate
oferi viețuirea îndelungată în perimetrul spiritual al
unei aşezări rurale, numaidecît dublată, însă, de ştiinţa
încadrării amănuntului într-o construcție capabilă să de-
semneze și să exprime un tot. Cartea oferă o galerie de
portrete în mişcare; Kiss János îşi iubeşte personajele,
maliția cu care le examinează comportamentul, reacțiile,
atitudinile, are într-însa şi căldură, şi ceva bunătate, şi-o
fărimă de dragoste, şi, nu numaidecît în ultimul rînd, un
strop de milă. Și apriga Kriszta, şi greoiul Menyhárt, şi
Vértóló, şi Vida, delegatul raionului, sînt priviți cu în-
telegere amicală, fără împătimire încrincenată - iată-i,
printre şi pe lîngă noi, oameni cu ambiții şi dorințe și
aspirații, personaje care nu ajung decît rar în marginea
ridicolului, izbutind să se păstreze într-o zonă a decen-
tei ce îngăduie ironia, dar nu si zeflemeaua. Satul lui
Kiss János este structurat în jurul unor puncte de in-
teres unde se leagă şi se dezleagă ploile, se dezbat marile
şi măruntele evenimente cotidiene si de unde se aruncă
ades cîte-o repede ochire" asupra lumii înconjurătoare.
Ocheanul fiind, desigur, întors - iar imaginile, fie si
numai prin aceasta, pline de interes...