SENOLOGIE BENIGNA - STEFAN VOICULESCU

În organigrama serviciilor medicale din România sânul este un organ trecut cu vederea, deoarece, deşi sunt mai multe femei cu probleme mamare decât cu tulburări cardiace, hepatice, renale sau pulmonare şi totuşi suferinţele acestor organe au deja specialişti dedicați (cardiologi, hepatologi, nefrologi, ftiziologi). În acelaşi sistem sanitar patologia mamară este un domeniu oarecum al nimănui. Medicii de familie nu pot gira problemele nuanţate ale diferitelor tipuri de afecţiuni mamare; ginecologii ar face-o, dar percep încă sânul ca pe un organ sexual secundar (de aceea atunci când au o atitudine privind sânul, ea este destul de expeditivă!); chirurgii au aproape numai indicaţii operatorii în toate bolile sânului (în cel mai bun caz, o afecţiune mamară nefiind încă de operat!), endocrinologii au doar soluţia hormonoterapiei pentru orice tulburare mamară benignă; iar pentru oncologi sânul este fie sănătos, fie purtătorul unui cancer mai mult sau mai puțin ascuns. Exploraţioniştii sunt şi ei soldaţi fideli,,armei" sub care servesc (radiologii văd sânul ca pe un complex de transparenţe, opacităţi şi microcalcificări, ecografiştii ca pe o sumă de secţiuni, iar cei ce se ocupă cu rezonanţa magnetică se află cu înțelegerea sânului încă pe drumuri oarecum nesigure). Singurii medici care înţeleg anatomic sânul, anatomopatologii, nu au nici dreptul şi nici metoda pentru a-l trata. Dacă vi se pare forţată şi maliţioasă analiza acestei situaţii, întrebați-vă de ce atât de multe paciente rătăcesc debusolate între diferite specialităţi, aflând păreri ferme fundamental diferite sau primind răspunsuri sibilinice în genul,,oare puteţi fi sigură că acest fibroadenom (cu imagine de manual!!) nu e un cancer?" de la însuşi specialistul pe care îl creditaseră că le va risipi neliniştile... Această situație face cu atât mai necesar manualul de faţă!