SCRISORI CATRE V. ALECSANDRI - ION GHICA

Name: SCRISORI CATRE V. ALECSANDRI
SKU: 85695
Price: 3.99 RON
Availability: InStock
Author: ION GHICA

ISBN/COD:60117CPCSSC
Tip lectură: Memorii/Jurnal
Editura: MINERVA
An apariție: 1976
Colecția: PATRIMONIU
Limba: romana
Nr. Pagini: 454
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x19.0 x2.5

Distribuie

3,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (+3,99lei)

Un boier de altădată își amintește o lume care nu mai există, și o face cu farmecul unui povestitor la gura sobei.

Scrisorile lui Ion Ghica către prietenul său Vasile Alecsandri nu sunt corespondență privată în sensul strict, ci un fel de cronică deghizată în epistolă: obiceiuri, tipuri umane, întâmplări din Bucureștiul și Moldova secolului al XIX-lea, portrete de dregători și negustori, toate așezate cu o ironie blândă și o memorie de invidiat. E literatură de atmosferă, scrisă de cineva care a trăit evenimentele despre care povestește, nu le-a citit din cărți.

Ediția de față apare la Editura Minerva, în colecția Patrimoniu, 1976, o formulă editorială solidă, gândită pentru cititorul care vrea un text îngrijit, nu doar o antologie de fragmente.

Exemplarul din anticariat păstrează, ca orice carte din acea perioadă, semnele firești ale vârstei, dar textul rămâne exact ce a fost gândit să fie: o lecție de istorie povestită, nu predată.

Reper de lectură

Se potrivește celor care caută proză memorialistică bine scrisă, nu ficțiune de acțiune, și celor curioși să vadă cum arăta viața de zi cu zi într-o Românie de dinainte de modernizare.

ION GHICA

Ion Ghica (n. 12 august 1816, București, Țara Românească – d. 7 mai 1897, Ghergani, România) a fost o personalitate marcantă a celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic, Ion Ghica a fost cel de-al cincilea prim-ministru de cinci ori: de trei ori al guvernului României (în 1866, în 1866-1867 și în 1870-1871) și de două ori între 1859 și 1860, la Iași și la București, în perioada în care țările române se uniseră într-un stat, însă păstrau încă două guverne separate.
A fost din 1874 membru titular al Societății Academice Române și președinte al ei, ales la 18 septembrie 1876 până în 1879, când instituția a fost redenumită în Academia Română. A fost președinte al Academiei Române de mai multe ori (1879 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 și 1894 - 1895). Cartea Scrisori către Vasile Alecsandri este capodopera sa de scriitor.