SCRIITORI DE LA VIATA BASARABIEI - COLECTIV

Literatura basarabeană între cele două războaie rămîne să fie un continent necunoscut. Spațiile albe de pe harta noastră spirituală îşi aşteaptă argonauții. Doar se ştie că societatea scriitorilor basarabeni reunea în poeți, prozatori, eseişti, cărturari, rîndurile ei peste 120 de literați publiciști, critici literari. Creațiile lor foarte contradictorii şi inegale ca valoare artistică, pentru unii dintre noi, vigilenții, semnifică ba un vezuviu, ba o vandeie autohtonă, dar numai ele, luate împreună cu ce avem deja valorificat, întregesc imaginea continuității și complexitǎții noastre literare.
În ce măsură cunoaștem opera lui Constantin Stere, Ion Buzdugan, Gheorghe V. Madan, Magda Isanos, Lotis Dolenga, Mihail Curicheru, Iacob Slavov, Theofil Simenschy, Emil Gane, Vladimir Cavarnali, Alexandru David, Ioan Sulacov, Ștefan Ciobanu, Petre V. Hanes, Gheorghe Bezviconi, Pan. Halippa, Vasile Luțcan, Petre Ştefănucă ș. a.
Ce reprezintă revistele literare și de cultură generală „Viaţa Basarabiei", "Cuget moldovenesc", "Bugeacul", „Generația nouă", „Pagini basarabene", „Poetul", „Itinerar", ş. a. - iată o altă întrebare pe cît de firească și legitimă, pe atît de preconceput reprobată sau absolut neglijată şi dată, intenționat, uitării.
- Literatura basarabeană e un cal de bătaie a criticii din primul deceniu postbelic. Em. Bucov, A. Lupan, B. Istru, G. Meniuc, L. Deleanu abia dupa '56 încep să-şi aducă aminte de păcatele tinereţii", punînd în lumină cîte ceva din poezia lor de pînă la '40. Astăzi, se pare, s-au deschis alte perspective la editurile noastre, cînd se depăşeşte atitudinea politizantă față de moştenirea literară.
In contextul patrimoniului nostru spiritual revista „Viața Basarabiei" prezintă un interes major prin faptul că a promovat o literatură realistă, cu un pronunțat specific național. Publicația a fost o tribună care, înainte de toate, a propagat spiritul autohton.
- Caracterul şi tendințele mişcării literare din anii 30 sînt adeseori violent contradictorii, însă din primii ani de existență această revistă regională imprimă programatic și impune cu autoritate centrelor culturale Chișinău, Bălți, Bolgrad, Cetatea-Albă tradiționalismul, una dintre direcțiile fundamentale ale spiritualității române. Specificul tradiționalismului basarabean în deceniile trei şi patru este afirmat mai cu seamă în valorificarea ambițioasă a trecutului și ineditului local în toate formele de viață.
Tradiționalismul în literatură nu a fost unul refractar. Oscilările revistei între tradiționalism și occidentalism decurg dintr-o pornire formativă a spiritualității locale, evoluează constant și adecvat necesităților imanente ale ținutului.