SCRIERI ALESE VOL.1-2 - ANTON BACALBASA

ANTON BACALBASA

Anton Costache Bacalbașa (cunoscut îndeobște drept Toni sau Tony Bacalbașa; pseudonime: Rigolo, Wunderkind, Inot, Jus., Wus., Zig. etc.; 21 februarie 1865 – 1 octombrie 1899) a fost un jurnalist politic, umorist și om politic român, rămas în memorie mai ales pentru seria sa antimilitaristă Moș Teacă. Împreună cu frații săi Ioan și Constantin, a intrat în viața publică ca militant republican și socialist. O vreme, cariera sa s-a împletit cu cea a doyenului marxist Constantin Dobrogeanu-Gherea, care i-a insuflat ideea unei arte socialiste adresate maselor. A fost el însuși un popularizator al ideilor marxiste și unul dintre primii intelectuali marxiști din istoria politică a României.
După 1893, Bacalbașa s-a aflat în centrul politicii marxiste, ca membru al conducerii Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România (PSDMR). Pe când activa în mișcarea socialistă și își aducea contribuțiile esențiale la umorul românesc, Toni s-a alăturat lui Ion Luca Caragiale, prietenul său apropiat, în redactarea revistei satirice Moftul Român. L-a ajutat pe Constantin Mille să transforme ziarul Adevărul într-o tribună socialistă, fiind redactor al acestuia și conducând suplimentul literar efemer al ziarului (Adevărul Literar). Alegerea subiectelor și asprimea sa, așa cum era percepută, au stârnit mai multe controverse, iar în 1894 a apărat sediul Adevărului de studenții antisocialiști care făceau tumult. În anii următori, Bacalbașa s-a îndepărtat atât de Adevărul, cât și de PSDMR, trecând de partea clubului politic format în jurul lui Nicolae Fleva.
La momentul morții, la 34 de ani, Bacalbașa fusese deputat în Adunarea Deputaților din partea Partidului Conservator. În ciuda acestei schimbări de orientare politică, i se recunosc mai ales contribuțiile timpurii la literatura română, în mare parte reflectând critica sa la adresa curentului politic dominant din epoca monarhică. El a creat stereotipul ofițerului crud, violent și incompetent și a atras atenția publicului asupra bizuirii (cazonelii) recruților tineri.