SCHITE MARINE - JEAN BART

JEAN BART MARINARUL ŞI SCRIITORUL În ianuarie 1859, unul din oraşele Moldovei, Bacăul, pe atunci doar un mic tîrg de provincie, îmbracă haine de sărbătoare, se împodobeşte cum n-o făcuse niciodată pînă atunci : localitatea de pe apa Bistriței întîmpină cu mic, cu mare, alaiul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în drum spre Bucureşti. Oraşul îşi deschide larg porţile în fața rădvanului lui Cuza Vodă, însoţit de doi miniştri moldoveni şi unul muntean. Ghirlandele de flori curg de pretutindeni, desprinse parcă din floarea bucuriei ce crescuse pe întreg pămîntul românesc la vestea realizării visului milenar: Unirea.
Printre tinerii pătrunşi de entuziasmul general şi care participaseră direct la pregătirile pentru întîmpinarea sărbătorească a domnitorului se număra şi unul crescut de mic printre străini: Panait Botez.
Şase luni mai tîrziu, în iunie 1859, în acelaşi orăşel, poposea regimentul 5 de linie din Iaşi, în drum spre Băicoi, unde urma să se concentreze armata Principatelor Unite. Pentru prima dată se întruneau la un loc, sub un singur comandant, armatele de o parte şi de alta a Milcovului, în urma înaltului decret domnesc dat de Vodă Cuza. Era una dintre primele măsuri ce urmau să ducă la reorganizarea armatei române. Regimentul comandat de colonelul Savel Manu, viitorul general, poposeşte în lunca Bistriţei şi este încartiruit, pentru o noapte, pe la cetăţenii oraşului, în uralele mulţimii şi mai ales ale tineretului.
A doua zi în zori, după părăsirea oraşului, efectivul companiei 1 crescuse: aci se înrolase voluntar acelaşi tînăr, Panait Botez, care cu cîteva luni în urmă luase parte la întîmpinarea alaiului domnesc.
Mare îi fu mirarea cînd în celelalte companii va întîlni alţi tineri băcăuani, înrolați în armată, în cea mai mare taină, peste noapte, dar care vor înfrunta cu bărbăţie greutăţile unui marş de 20 de zile pînă...