SALONUL REFUZATILOR (CARTE CRITICA DESPRE SCRIITORII CENZURATI) - ION HOLBAN

Salonul refuzaților nu este nici un dicţionar, nici o istorie literară şi nici măcar o ,,panoramă" a literaturii noastre din deceniul trecut; este o simplă testare a unui teren socio-politic-cultural foarte accidentat, făcută azi în perspectiva unei ulterioare reveniri sistematice, când vremurile o vor permite. Salonul refuzaților este încăperea ascunsă, camera obscură din anii '80 a poeziei, prozei şi criticii noastre, pe care am parcurs-o cu gândul de a identifica figurile din penumbră şi, pe cât posibil, a le scoate din uitare.
Literatura română de după 1948 seamănă, într-o oarecare măsură, cu opera lui Procopius din Caesareea (de unde se vede că regimurile totalitare, oricând s-au manifestat în istorie, generează acelaşi tip de discurs literar): Istoria secretă e taina, fața ascunsă, conştiinţa care mărturiseşte pentru posteritate, în vreme ce Războaiele şi Despre zidiri sunt scrise de supusul împăratului Iustinian. Păstrând datele acestei comparații, câți dintre scriitorii români de după instalarea totalitarismului comunist vor fi avut în sertare o astfel de istorie secretă"? Odată deschise, mai toate sertarele şi-au arătat numai praful.
Literatura de sertar are, la noi, cel puțin trei înțelesuri: sunt cărți destinate sertarului pentru un timp (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Tudor Topa au scris câteva din volumele lor în anii '50, făcând legământul că nu le vor publica decât la patruzeci de ani), sunt altele închise prin unghere, se părea că pentru totdeauna (e cazul ,,literaturii penitenciare", ieşită la iveală abia după căderea dictaturii lui Ceauşescu: textele ce se înscriu în această categorie reprezintă însă mai mult nişte documente zguduitoare şi doar în puține cazuri ceea ce numim îndeobşte,,literatură"), în fine, sunt cărți scrise pentru a fi publicate, refuzate însă de cenzorii comunişti din cauza mesajului lor subversiv. Sigur că discuția se poartă, în această perspectivă, asupra raportului dintre valoarea literară şi valoarea morală a unor asemenea manuscrise, cu implicații etice şi profesionale încă greu de evaluat pentru scriitorul român.