SALAMMBO - GUSTAVE FLAUBERT

PREFAŢA
Constatarea alternanței, în opera lui Gustave Flaubert, dintre momentele realiste, de observație lucidă şi ironică a mediului burghez şi momentele de atracție pentru trecutul îndepărtat, evocat în dimensiuni supranormale și în culori violente, a fost multă vreme un loc comun al criticii. S-a vorbit adesea și cu stăruință despre o dualitate romantico-realistă în creaţia scriitorului francez. Sublinierea alternanței o fac, între alţii, Faguet şi Brunetière şi, din strictul punct de vedere istorico-literar, ea nu poate fi negată. După prima versiune a Educației sentimentale (1843-1845), roman al ratării şi al arivismului într-o ambianță dominată de mediocritate, Flaubert scrie întîia versiune a Ispitirii sfintului Antoniu (1849), schiţă a ceea ce avea să devină o operă ciudată, înlănțuire de viziuni deopotrivă terifiante și groteşti, în plăsmuirea cărora imaginația scriitorului se dezlănțuie orgiac, cu rezultate ce amintesc de Capriciile lui Goya şi de halucinațiile lui Bosch.
Prima versiune a Ispitirii e întreruptă de studiul vieţii de provincie Doamna Bovary (1857) a cărui gestație s-a produs în timpul primei călătorii în Orient. Intre Doamna Bovary şi cea de-a doua Educație sentimentală, istoria lentei scufundări a veleitarului Frédéric Moreau, se plasează romanul cartaginez Salammbo. Cele trei povestiri (apărute în 1877) reprezintă o sinteză a modalităților flaubertiene. Legenda Sfîntului Iulian reactualizează înclinaţia spre halucinant şi vizionar vădită în cele trei versiuni ale Ispitirii Sfintului Antoniu. Herodiada reprezintă reînvierea unui final de epocă: Iudeea sub ocupație romană, reconstituire în care notele de cruzime şi de violenţă coloristică izbucnesc dintr-o relatare de o studiată impasibilitate. Un suflet simplu e povestea unei existenţe umile. In Bouvard şi Pécuchet, roman pe care moartea lui Flaubert fl întrerupe, obsesia prostiei, obsesie de neînlăturat pentru acela care a luerat o viață întreagă la un Dicţionar al ideilor moştenite şi a fost un inversunat colecționar de platitudini, se obiectivează într-un şir de simbolice aventuri spirituale traite de doi copiști,