ROMANIA. DICTIONAR TURISTIC - Mihai Ion Pascu

,,Fără cultul trecutului, nu există iubire de țară"
Mihai Eminescu

Sunt în circulație dicționare ale spiritului uman, ale lumii antice, de filozofie, ecologie, ale limbii române, de mitologie, cuvinte călătoare, civilizație romană, de artă populară, dicționar turistic internațional, multe altele dar nu şi un lexicon al civilizației românești, un glosar de referință în cunoaşterea sinoptică a meleagurilor naționale, deopotrivă invitație la destindere şi prilej de educare prin călătorie.
- În ultimii 100 de ani, scrierile de specialitate nu au lipsit; printre altele: Apele minerale și stațiunile climaterice din România (Al. Tuduri-Saabner, Bucureşti, 1900), Călăuza stațiunilor balneare și climaterice din România (A. Scurtu, Bucureşti, 1906), Monumentele noastre istorice (Al. Lapedatu, Bucureşti, 1914), Sate și mânăstiri din România, Drumuri și orașe din România (N. Iorga, 1918), Bisericile românești din veacul al XV-lea (Gh. Bals, Bucureşti, 1918), România (Gh.
Murgoci, Popa Burcă, Bucureşti, 1920), Harta stațiunilor balneare și climaterice (M. A. Stotz, Bucureşti, 1922), Anuarul oficial balnear-climateric (1927), O țară de turism (V. Pușcariu, Bucureşti, 1929), România balneară şi turistică (E. Țeposu, V.
Puscariu, Bucureşti, 1932) - o carte neegalată până astăzi - în sfârşit, România de la A la Z (I. Constantinescu, Bucureşti, 1970), sinteza cea mai apropiată de ideea dicționarului turistic.
Prezenta lucrare aduce nu numai un plus de informație, aliniată realităților începutului de veac XXI, ci şi o importantă înlesnire oferită cititorului prin demarcarea tematică a materialului de bază: cel interesat de vestigiile antice (atâtea câte au mai rămas...) le va afla sub titlul aferent, la fel în cazul oraşelor principale, al celor mai valoroase mânăstiri şi biserici, monumente istorice, ale naturii, stațiuni balneare, centre viticole ş.a.