ROMANE: CALUGARITA, NEPOTUL LUI RAMEAU, JAQUES FATALISTUL - DENIS DIDEROT

DENIS DIDEROT

Denis Diderot (5 octombrie 1713 – 31 iulie 1784) a fost un filosof, critic de artă și scriitor francez, cunoscut mai ales ca cofondator, redactor-șef și colaborator al Enciclopediei (Encyclopédie), alături de Jean le Rond d'Alembert. A fost o figură de seamă a Epocii Luminilor.
Diderot a studiat filosofia la un colegiu iezuit, apoi s-a gândit să urmeze o carieră în cler, după care a studiat pentru scurt timp dreptul. Când a hotărât, în 1734, să devină scriitor, tatăl său l-a dezmoștenit. În următorul deceniu a dus o viață boemă. În anii 1740 a scris multe dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, de ficțiune și non-ficțiune, printre care romanul din 1748 Les Bijoux indiscrets (Bijuteriile indiscrete).
În 1751, Diderot a creat Enciclopedia împreună cu Jean le Rond d'Alembert. A fost prima enciclopedie care a inclus contribuții din partea mai multor colaboratori numiți și prima care a descris artele mecanice. Tonul ei laic, care includea articole sceptice față de miracolele biblice, a stârnit mânia autorităților religioase și a celor guvernamentale: în 1758 a fost interzisă de Biserica Catolică, iar în 1759 și de guvernul francez, deși această interdicție nu a fost aplicată strict. Mulți dintre primii colaboratori au părăsit proiectul din cauza controverselor, iar unii au fost chiar întemnițați. D'Alembert a plecat în 1759, Diderot rămânând singurul redactor. Diderot a devenit și principalul colaborator, scriind în jur de 7.000 de articole. A lucrat la proiect până în 1765. Spre finalul implicării sale era tot mai descurajat în privința Enciclopediei și considera că întregul proiect ar fi putut fi o risipă. Cu toate acestea, Enciclopedia este considerată unul dintre precursorii Revoluției Franceze.
Diderot a avut greutăți financiare aproape pe toată durata carierei și a primit foarte puțină recunoaștere oficială a meritelor sale, fiind ocolit inclusiv la primirea în Academia Franceză. Situația sa s-a îmbunătățit considerabil în 1766, când împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare, aflând de dificultățile lui financiare, i-a cumpărat biblioteca personală de 3.000 de volume, adunată în timpul lucrului la Enciclopedie, pentru 15.000 de livre și i-a oferit în plus o mie de livre pe an pentru a-i fi custode cât timp va trăi. El a primit de la ea „salariul” pe 50 de ani în avans și a stat cinci luni la curtea ei din Sankt Petersburg, în 1773 și 1774, purtând discuții cu ea și scriind eseuri pe diverse teme pentru ea de mai multe ori pe săptămână.
Reputația literară a lui Diderot din timpul vieții se baza în primul rând pe piesele sale de teatru și pe contribuțiile la Enciclopedie; multe dintre cele mai importante opere ale sale, printre care Jacques fatalistul, Nepotul lui Rameau, Paradoxul despre actor și Visul lui d'Alembert, au fost publicate abia după moartea sa.