REPORTAJELE MELE 1927-1938 - F. BRUNEA-FOX

F. BRUNEA-FOX

F. Brunea-Fox (născut Filip Brauner; 18 ianuarie 1898 – 12 iunie 1977) a fost reporter, jurnalist și traducător român.

S-a născut la Roman, într-o familie de evrei; părinții săi erau Simcha Brauner și Leia (născută Gelbert). A urmat liceul la București, apoi un an la Universitatea din București. A debutat în 1915 în revista Versuri și proză, semnând cu pseudonimul Pan. A scris poezii și schițe suprarealiste pentru unu și Integral, iar scrierile sale au mai apărut în Absolutio, Arena, Zări senine, 75 H. P., Punct, Adam, Reporter, Mântuirea, Izbânda, Jurnalul de dimineață, România Liberă, Scînteia, Viața Românească, Flacăra, Magazinul, Viața militară, Contemporanul, România Literară, Veac nou, Presa noastră, La Roumanie d’aujourd’hui și Îndrumătorul cultural. A fost corespondent al publicației Lasso din Buenos Aires și al unui ziar japonez.

Reporter devotat, Brunea-Fox s-a făcut cunoscut prin articolele publicate în Dimineața, Adevărul și Jurnalul, adunate în volum sub titlul Orașul măcelului (1944), iar postum în Reportajele mele. 1927-1938 (1979) și Memoria reportajului (1985). După lovitura de stat din 1944 împotriva dictatorului pro-Axă al țării, a condus redacția publicației Îndrumătorul cultural. Pseudonimul său provine de la jurnalele de actualități Fox Movietone, pe care le aprecia. Alte nume folosite de el au fost Filip Brunea, Fox, Mac și Potomac. Jurnalul rebeliunii, o relatare a pogromului din București din ianuarie 1941, se numără printre puținele mărturii despre Holocaust publicate în România imediat după război. A mai publicat Porturi dunărene (1957) și Hârca piratului (1965). A contribuit la formarea unui nou stil de reportaj literar, care l-a influențat pe tânărul Geo Bogza, precum și pe mai mulți scriitori afirmați în anii 1970. Printre autorii pe care i-a tradus în limba română se numără Paul Louis Courier, Pierre Daninos, Lion Feuchtwanger, Robert Louis Stevenson și Gabriel Chevallier. A murit la București.