REGII ROMANIEI - O ISTORIE ADEVARATA - NICOLAE IORGA, MIRCEA VULCANESCU, MIHAIL POLIHRONIADE, CONSTANTIN MOISIL, MIRCEA IONNITIU, S. TESU

ISBN/COD:973-98297-0-8
Editura: TESS EXPRES
An apariție: 1998
Limba: romana
Nr. Pagini: 201
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:19.0 x27.0 x1.0
Mentiuni:CAROL I, FERDINAND, CAROL AL II-LEA, MIHAI I

Distribuie

Disponibilitate:Stoc epuizat

Aceasta carte "REGII ROMANIEI - O ISTORIE ADEVARATA" scrisa de autorul(i) NICOLAE IORGA, MIRCEA VULCANESCU, MIHAIL POLIHRONIADE, CONSTANTIN MOISIL, MIRCEA IONNITIU, S. TESU a fost publicata de editura TESS EXPRES in anul 1998. Cartea este scrisa in limba romana si are 201 de pagini cu coperta tip Necartonată (Paperback). Cartea are urmatoarele dimensiuni 19.0 cm x 27.0 cm x 1.0 cm (Lungime x Latime x Inaltime)

NICOLAE IORGA

Nicolae Iorga (născut Nicu N. Iorga, n. 5 iunie 1871, Botoșani, România – d. 27 noiembrie 1940, Strejnicu, România) a fost un istoric, critic literar, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, cel de-al 34-lea prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, romanist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.
După studii elementare și gimnaziale în Botoșani, a urmat Liceul Național din Iași în 1888. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma magna cum laude, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând doctoratul (1893) la numai 23 de ani.
A fost cofondator al partidului Partidul Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1003 volume, 12755 articole și studii și 4963 recenzii, aceasta culminând cu Istoria României, în zece volume. A predat la Universitatea din București, la cea din Paris și la alte instituții de învățământ academice și a fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural.
În paralel cu contribuțiile sale științifice, Nicolae Iorga a fost un activist de centru-dreapta, ale cărui orientări politice au inclus elemente ale conservatorismului, naționalismului și agrarianismului. Deși în ultima parte a liceului a intrat sub influența marxismului, Nicolae Iorga a depășit acest episod în timpul universității, având să adere pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea. Nicolae Iorga a fost o figură centrală a Sămănătorului, revistă populistă și a fondat reviste conservatoare ca Neamul Românesc, Drum Drept, Cuget Clar și Floarea Darurilor. A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor.
A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul Primului Război Mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Național Liberal și al Partidului Național Român.
S-a opus grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, intrând după dizolvarea tuturor celorlalte partide în partidul unic, de sorginte corporatistă și autoritaristă, Frontul Renașterii Naționale. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii, Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comando legionar. După aflarea veștii asasinării lui Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.

MIRCEA VULCANESCU

Mircea Vulcănescu (n. 3 martie 1904, București, România – d. 28 octombrie 1952, Aiud, România) a fost un filolog, filosof, publicist, sociolog și politician român de extremă dreaptă, xenofob și antisemit, condamnat în 1946 de un tribunal din România pentru crime de război. A făcut parte din Guvernul Ion Antonescu ca subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe.

MIHAIL POLIHRONIADE

Mihail Polihroniade (n. 17 septembrie 1906, Brăila – d. 22 septembrie 1939, Închisoarea Râmnicu Sărat) a fost doctor în drept, ziarist, publicist, membru al Mișcării Legionare, comandantul Garnizoanei Legionare București și istoric amator.

CONSTANTIN MOISIL

Constantin C. Moisil (n. 8 decembrie 1876, Năsăud, Austro-Ungaria – d. 20 octombrie 1958, București, România) a fost un profesor de istorie, arheolog și numismat român, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei, fiul lui Constantin Gr. Moisil. În anul 1948 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
A fost părintele numismaticii românești, punând bazele primei școli din România, care studiază monedele.
De asemenea, a fost și șeful Arhivelor Naționale.
A fost nepotul vicarului unit Grigore Moisil și tatăl matematicianului Grigore C. Moisil. Iuliu Moisil (1859-1947) a fost unchiul lui.