PROBLEME FUNDAMENTALE ALE ISTORIEI LUMII ANTICE SI MEDIEVALE. MANUAL PENTRU CLASA A XI-A - STEFAN PASCU, ANDRAS BODOR, VICTORIANA BOSCANEANU

Valoarea cultural-științifică și educativă a istoriei este recunoscută astăzi de unanimitatea oamenilor de cultură. Prin valorosul tezaur de informații, acumulat. in milenii de experiență a omenirii, istoria face posibilă, prin metode proprii, cunoaşterea dezvoltării societăţii omenești din cele mai vechi timpuri pînă astăzi.
Studiul istoriei răspunde curiozității omului pentru tot ce îl interesează din dezvoltarea societății omenești, constituie un obiect de reflectare, iar prin invățămintele pe care le oferă este un indreptar in acțiunile oamenilor.
Materialismul dialectic și istoric a conferit istoriei caracter de ştiinţă a dezvoltării dialectice a societății omeneşti în toată complexitatea ei. În felul acesta înţeleasă, istoria nu mai este un şir nesfirșit de evenimente într-o ordine oarecare, ci o succesiune de procese economice, sociale și politice care determină și explică evoluția, în general ascendentă, a omenirii, idealurile pentru făurirea unei vieți mai bune, pe temeiul unor legi generale şi obiective, care au acționat şi acţionează în societatea omenească, generate de dinamica forţelor sociale, de rolul determinant al maselor populare, de eforturile lor de înfăptuire a aspirațiilor de progres şi civilizație.
Potrivit dezvoltării sale, istoria omenirii a traversat o succesiune de formațiuni social-economice: orinduirea comunei primitive, orinduirea sclavagistă, orinduirea feudală, orinduirea capitalistă și orinduirea socialistă.
Comuna primitivă începe cu procesul de antropogeneză și cuprinde perioada pietrei şi perioada metalelor. Orinduirea sclavagistă începe cu epoca metalelor, o dată cu formarea proprietății private și a instituțiilor menite să ocrotească clasele dominante. Această orînduire durează pînă prin sec. al III-lea al V-lea al crei noastre, cind, în diferite părți ale lumii, locul relațiilor bazate pe sclavaj sau al celor gentilice este luat, treptat, de relații noi, bazate pe proprietatea feudală, în raport de care se creează relațiile dintre oameni. Orinduirea feudală îşi continuă existența pînă pe la mijlocul sec. al XVII-lea în unele părți ale Europei, pînă la sfîrşitul sec.
al XIX-lea in altele şi pînă în zilele noastre chiar în unele zone ale Terrei.
Criteriile de periodizare sint, în primul rînd, mijloacele de producție și raportul diferitelor pături și clase sociale față de acestea, care creează, la rîndul lor, relații sociale între oameni.
În raport de dezvoltarea mijloacelor de producție și a relațiilor sociale, societatea se transformă, evoluează. Istoria universală apare, astfel, ca un proces continuu, al cărui progres este determinat de creşterea forţelor de producție.