POVESTEA NEAMULUI ROMANESC - MIHAIL DRUMES

MIHAIL DRUMES

Mihail Drumeș (născut Mihail V. Dumitrescu; 26 noiembrie 1901 – 27 februarie 1982) a fost prozator și dramaturg român, născut în Imperiul Otoman.
S-a născut într-o familie de aromâni din Ohrid, oraș care făcea parte din vilayetul Manastir al Imperiului Otoman și care se află astăzi în Macedonia de Nord. Părinții lui erau Vasile Dimitrie (devenit ulterior Dumitrescu), fabricant de găleți, și soția acestuia, Despina (născută Gero). Familia a emigrat la Balș, în Oltenia, în Vechiul Regat al României. Mihail a urmat școala primară acolo, apoi liceul la Caracal și la Craiova, obținând cu întârziere diploma în 1925. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvind în 1928. O vreme a fost profesor de liceu, apoi a trecut în învățământul universitar. În ianuarie 1939, Drumeș a aderat la Frontul Renașterii Naționale al regelui Carol al II-lea, în cadrul unei recrutări în masă printre membrii Societății Scriitorilor Români.
Prima lui lucrare publicată a apărut în 1922, în revista craioveană Flamura. Prima carte, Capcana (1927), cuprindea nuvele și schițe. Între 1938 și 1948 a condus Editura Bucur Ciobanu. Drumeș a avut o popularitate neobișnuită datorită romanelor Sfântul Părere, publicat prima oară în 1930 și intitulat Cazul Magheru începând cu a doua ediție, care a ajuns la optsprezece tiraje, și Invitație la vals (1939; 34 de tiraje). Scrierile sale au apărut în Ramuri, Adevărul literar și artistic, Rampa, Convorbiri Literare, Vremea, Falanga și Universul literar.
Drumeș a publicat și piese de teatru: Năluca (1940) și Trei comedii. Școala nevestelor. Calul de curse. Liniștea soțului (1940). Mai târziu, a scris romane istorice precum Se revarsă apele (1961) și Codrul Vlăsiei (1966), în încercarea de a-și remodela stilul și maniera epică. Opera sa este melodramatică, erotică și cu implicații sociale vagi. A lăsat în manuscris mai multe piese de teatru, scenarii de radio și de televiziune, dramatizări și memorii.