POVESTEA ELISABETEI RIZEA DIN NUCSOARA URMATA DE MARTURIA LUI CORNEL DRAGOI - IRINA NICOLAU, THEODOR NITU

ISBN/COD:973-28-0399-1
Domeniu: Istorie contemporană (sec. XX-XXI)
Tip lectură: Memorii/Jurnal
Editura: HUMANITAS
An apariție: 1993
Colecția: DOCUMENT
Limba: romana
Nr. Pagini: 187
Tip copertă: Necartonată (Paperback)
Dimensiuni carte:13.0 x20.0 x1.0

Distribuie

9,99lei
Disponibilitate:În Stoc

Comenzi telefonice: 0762700800
L-V: 8.00-16.00

Livrare in 24-72 ore	- 16.99 lei prin Curier rapid(Plata cu cardul)
	- GRATUIT peste 249 lei

Optiuni valabile

Starea cartii

Buna (9,99lei)

Ce înseamnă?

Exemplar complet și îngrijit, cu uzura firească a unei cărți citite cu grijă.

Ghid complet de evaluare

Trei zile dacă mai trăiesc, da' vreau să știu că s-a limpezit lumea - cuvintele Elisabetei Rizea deschid una dintre cele mai tulburătoare mărturii publicate după 1989 despre rezistența anticomunistă din munți.

Cartea adună depoziția directă a Elisabetei Rizea din Nucșoara, țărancă simplă devenită simbol al rezistenței armate din Munții Făgăraș, alături de mărturia lui Cornel Drăgoi, care a trăit aceleași torturi și aceeași tăcere impusă decenii la rând. Nu e literatură ficțională, ci document brut: numele călăilor sunt rostite fără menajamente, faptele descrise fără pudoare stilistică, exact așa cum au fost trăite. Irina Nicolau și Theodor Nițu au avut meritul de a strânge și a transcrie aceste voci înainte ca ele să dispară definitiv, iar volumul se deschide cu o prefață memorabilă semnată de Gabriel Liiceanu, care numește cartea, cu dreptate, o spovedanie.

Apărută la Editura Humanitas în 1993, în colecția Document, la doar câțiva ani după căderea regimului, ediția are acea urgență a primelor mărturii publicate - text nefiltrat de reconsiderări ulterioare, scris cât timp memoria era încă vie și rana proaspătă. Exemplarul din anticariat păstrează integral acest caracter de document istoric de primă mână, greu de găsit astăzi în stare bună.

Reper de lectură

Se potrivește celor care caută istorie reală, nu roman - cititorului care vrea să înțeleagă, din gura celor care au trăit-o, ce a însemnat rezistența din munți și prețul plătit pentru ea.

Trei zile dacă mai trăiesc, da' vreau să ştiu că s-a limpezit lumea, spune Elisabeta Rizea.
S-a limpezit oare lumea? Mai degrabă s-a ales.
De o parte a ei, regizorii ororii şi supraveghetorii ei, astăzi morți, dispăruţi, ştiuţi, neştiuţi, ascunşi, protejaţi. Apoi cei care au smuls dinţii şi gingiile cu cleştele de cuie: Oprea şi Cîrnu, şi Marin, şi Zamfirescu, şi Vlădicuţ Tănase; şi Mecu, şi lordache, şi Apăvăloaie, şi Maromet, şi Ivănică.
Şi mulţi alţii care trăiesc printre noi dintr-o pensie de patruzeci de ani puşi în slujba torturii.
De cealaltă parte a lumii mulţi morţi (zeci de mii? sute de mii?), cunoscuţi şi avut mai bun locul exterminaţi pentru bandiților; şi puţinii beta Rizea sau mai putut vorbi şi cele trei zile în umfe legea lumea să se necunoscuţi, cam tot ce a acesta şi care au trebuit a face să triumfe legea rămaşi în viaţă, ElisaCornel Drăgoi, care au care continuă să aştepte care ar urma să trioamenilor pentru ca poată limpezi...
Din Prefaţă la o spovedanie de GABRIEL LIICEANU

IRINA NICOLAU

Irina Nicolau (n. 29 ianuarie 1946, București, România – d. 3 iulie 2002, București, România, București) a fost scriitoare, specialistă în folclor, etnologie și muzeologie.
A fost directoarea Muzeului Țăranului Român (2000 - 2001).