POVESTEA DE LA BLITHEDALE - Nathaniel Hawthorne

NATHANIEL HAWTHORNE

Nathaniel Hawthorne (născut Hathorne; 4 iulie 1804 – 19 mai 1864) a fost un romancier și autor de nuvele american. Operele sale se concentrează adesea pe istorie, moralitate și religie.
S-a născut în 1804 în Salem, Massachusetts, într-o familie legată de mult timp de acest oraș. Hawthorne a intrat la Bowdoin College în 1821, a fost ales în societatea Phi Beta Kappa în 1824 și și-a luat licența în 1825. Și-a publicat prima lucrare în 1828, romanul Fanshawe; mai târziu a încercat să o retragă din circulație, considerând că nu se ridică la nivelul operelor sale ulterioare.
A publicat mai multe nuvele în periodice, pe care le-a adunat în 1837 în volumul Twice-Told Tales. În anul următor s-a logodit cu Sophia Peabody. A lucrat la Boston Custom House (vama din Boston) și s-a alăturat comunității transcendentaliste Brook Farm, înainte de a se căsători cu Peabody în 1842. Cuplul s-a mutat la The Old Manse din Concord, Massachusetts, apoi la Salem, în Berkshires, iar mai târziu la The Wayside, în Concord. Litera stacojie (The Scarlet Letter) a apărut în 1850, urmată de o serie de alte romane. O numire politică în funcția de consul l-a dus pe Hawthorne și familia sa în Europa, înainte de întoarcerea la Concord în 1860. Hawthorne a murit la 19 mai 1864.
O mare parte din scrierile lui Hawthorne are ca centru New England-ul, iar multe dintre opere conțin metafore morale cu inspirație anti-puritană. Prozele sale sunt considerate parte a mișcării romantice și, mai precis, a romantismului întunecat. Temele sale se concentrează adesea pe răul și păcatul inerente umanității, iar operele sale au adesea mesaje morale și o mare complexitate psihologică. Printre lucrările sale publicate se numără romane, nuvele și o biografie a prietenului său din studenție Franklin Pierce, scrisă pentru campania acestuia din 1852 la președinția Statelor Unite ale Americii, pe care Pierce a câștigat-o, devenind al 14-lea președinte.