Vinilul "Poezii De Adrian Paunescu, Recitate De El Insusi" - ADRIAN PAUNESCU

ADRIAN PAUNESCU

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, în Basarabia, Regatul României; astăzi în raionul Sîngerei, Republica Moldova – d. 5 noiembrie 2010, București, România) a fost critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și politician român.
Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet — debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani și ca inițiator și conducător al Cenaclului „Flacăra”. Între 1973 și 1985, Cenaclul a organizat spectacole de muzică, poezie și dialog, la care au participat peste șase milioane de spectatori. Primele spectacole au avut loc la Teatrul „Ion Creangă” din București, iar ulterior manifestările s-au desfășurat în întreaga țară, în săli de sport și în aer liber, de obicei pe stadioane. Pe scena sa au fost promovați artiști din genurile folk, rock și din alte domenii culturale.
După 1976, Cenaclul „Flacăra” a fost inclus în Festivalul național „Cântarea României”, desfășurându-și activitatea în cadrul instituțional și ideologic al regimului comunist.
În cadrul cenaclului, Păunescu a promovat poezia și muzica folk și rock în rândul publicului tânăr, oferind artiștilor o libertate de exprimare neobișnuită pentru epocă, menținută însă prin anumite concesii față de discursul oficial al regimului comunist. Autoritățile au interzis spectacolele cenaclului în iunie 1985, după tragedia produsă la concertul de la Ploiești. Păunescu a popularizat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără”, pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock.
În 1962 a fost, timp de șase luni, redactor al ziarului Crișana din Oradea.
În presa scrisă, Păunescu a lucrat ca redactor la revistele Amfiteatru (1966–1968), România literară (1967–1970, unde a fost redactor-șef adjunct) și Luceafărul (1970–1972). În 1973 a devenit redactor-șef al revistei Flacăra, pe care a condus-o până în 1985. În iulie 1985 a fost destituit din funcția de redactor-șef al revistei Flacăra. Destituirea a avut loc după busculada produsă la concertul Cenaclului Flacăra din Ploiești, din iunie 1985, însă Păunescu devenise cunoscut și pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul „Analfabeții”, publicat în 1980 în Flacăra).
După destituirea sa de la conducerea revistei Flacăra, Adrian Păunescu a devenit, în toamna anului 1985, publicist comentator la revista Contemporanul. Textele sale erau trimise redacției, iar o parte dintre ele nu erau aprobate pentru publicare de cenzura comunistă. După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei Flacăra, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista Totuși iubirea. În calitate de publicist a mai condus pentru o scurtă perioadă, în 1999, ziarul Sportul românesc, și a realizat emisiuni de fotbal la postul de televiziune Antena 1.
În 1990, Adrian Păunescu a fost, pentru o scurtă perioadă, redactor-șef al săptămânalului Zig-Zag, funcție deținută anterior de Ion Cristoiu. Ulterior, Cristoiu a revenit la conducerea editorială a publicației.
Tot în 1990, Adrian Păunescu a fondat publicația Vremea, pe care a condus-o în calitate de director.
În 2001, a lansat și a condus săptămânalul Flacăra lui Adrian Păunescu. Publicația a avut un număr-pilot lansat la 20 iulie, urmat de apariția periodică începând din luna septembrie.
În perioada comunistă, Adrian Păunescu a fost criticat pentru elogierea lui Nicolae Ceaușescu și pentru susținerea cultului personalității acestuia.
Orientarea politică a lui Adrian Păunescu a fost una de stânga, traseul său politic incluzând Partidul Comunist Român, Partidul Socialist al Muncii și Partidul Social Democrat. Relația sa cu regimul Ceaușescu a fost contradictorie: a susținut regimul și a publicat texte elogioase la adresa lui Nicolae Ceaușescu, dar a formulat și critici punctuale privind unele practici ale autorităților și probleme sociale, fără a contesta ideologia comunistă în ansamblu. După 1989, Păunescu nu s-a delimitat de ideologia socialistă, iar în 1992 a devenit membru al Partidului Socialist al Muncii, condus de Ilie Verdeț, din partea căruia a fost ales senator.